Art. 1212 Noul cod civil Invocarea erorii cu bună-credinţă Încheierea contractului Contractul

1. Deşi este un drept al persoanei aflate în eroare, invocarea acestui viciu de consimţământ nu poate să fie făcută decât în limitele recunoscute de lege. Astfel, dacă prin cererea de anulare se va urmări în realitate neexecutarea obligaţiei născute din contract, atunci părţii ce va alege această cale nu numai că i se va respinge acţiunea, dar va fi obligată şi la plata unor despăgubiri dacă, prin acţiune, va provoca daune cocontractantului său.

2. în aceeaşi măsură va fi de rea-credinţă şi cel care invocă eroarea ca motiv de nulitate relativă, deşi cealaltă parte se declară de acord să

Citește mai mult

execute contractul aşa cum a fost înţeles de partea al cărei consimţământ a fost viciat, în acord cu dispoziţiile art. 1213.

3. Buna-credinţă poate fi definită ca atitudinea persoanei care se manifestă prin convingerea justificată că actele şi faptele sale se înscriu în limita legii şi a moralei, dar şi voinţa sa de a acţiona cu onestitate în raporturile juridice, fără intenţia de a abuza de drepturile sale sau de a le încălca pe ale celorlalţi (A. Hurbean, op. cit., p. 120).

4. Când însă victima erorii a fost în culpă, în sensul că eroarea s-a datorat uşurinţei sau neglijenţei sale şi prin desfiinţarea actului s-a cauzat o pagubă cocontractantului, errans-ul poate fi obligat la despăgubiri în baza art. 999 C. civ. 1864. într-o atare situaţie se poate concepe şi o preîntâmpinare a prejudiciului ce ar fi pricinuit prin anulare cocontractantului de către victima erorii; acest lucru s-ar putea realiza prin menţinerea contractului (D. Cosma, op. cit., p. 162).