Art. 1214 Noul cod civil Dolul Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1214
Dolul
(1) Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.
(2) Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.
(3) Contractul este anulabil şi atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi.
(4) Dolul nu se presupune.
| ← Art. 1213 Noul cod civil Adaptarea contractului Încheierea... | Art. 1215 Noul cod civil Dolul comis de un terţ Încheierea... → |
|---|
1. Simpla insistenţă din partea unei părţi pentru a o convinge pe cealaltă să-i vândă un fond de comerţ nu poate fi calificată ca manoperă dolosivă (Cass., s. corn., dec. din 2 iun. 1981, în Code civil 2008, p. 1159).
2. Nicio obligaţie de informare nu revine cumpărătorului. Curtea casând decizia instanţei care a reţinut reticenţa dolosivă a acestuia, prin neaducerea la cunoştinţa vânzătorului a valorii imense a fotografiilor pe care le-a achiziţionat (Cass., s. civ., dec. din 3 mai 2000, în Code civil 2008, p. 1160).
3. Manoperele dolosive nu constituie cauza determinantă a
Citește mai mult
încheierii liberalităţii dacă se dovedeşte stabilitatea şi vechimea legăturilor afective dintre testator şi legatară (Cass., s. civ., dec. din 24 oct. 2000, în Code civil 2008, p. 1162).4. Eroarea provocată prin doi va putea fi avută în vedere ca motiv de nulitate, chiar dacă ea nu poartă asupra substanţei bunului ce face obiectul contractului (Cass., s. civ., dec. din 13 feb. 1967, în Code civil 2008, p. 1162).
5. Elementul obiectiv al dolului, ca viciu de consimţământ la încheierea convenţiilor, poate consta nu numai într-o acţiune pozitivă, ci şi în una negativă, concretizându-se în ascunderea ori necomunicarea celeilalte părţi a unei împrejurări ce i-ar fi trebuit făcută cunoscută. La momentul încheierii unei convenţii de vânzare-cumpărare având ca obiect o locuinţă (în special în cazul unui apartament) se au în vedere nu numai spaţiul construit, ci şi facilităţile pe care le implică, inclusiv încălzirea. Aceasta reprezintă o stare de normalitate, ce este în principiu prezumată de cumpărător. Lipsa unei facilităţi (în speţa de faţă, încălzirea) reprezintă o abatere de la normalitate, situaţie ce trebuie adusă la cunoştinţa celui ce intenţionează să achiziţioneze un apartament. Or, în acest caz, din probatoriul administrat rezultă că pârâta nu l-a încunoştinţat pe reclamant de faptul că apartamentul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare este debranşat de la sistemul centralizat de alimentare cu agent termic din anul 2000, fără posibilitate de rebranşare (C.A. Ploieşti, s. civ., dec. nr. 1106/2006, în V. Terzea, op. cit., voi. II, 2009, p. 384-385).
6. Dolul presupune manopere viclene din partea părţii cu care s-a contractat, o implicare directă şi determinantă a acesteia în formarea voinţei părţii vătămate. Impunerea unui salariat, de către conducerea societăţii angajatoare, de a cesiona acţiunile deţinute la data încetării raporturilor de muncă nu probează intervenţia dolului. Cel interesat va trebui să dovedească modul intempestiv în care şi-a dat consimţământul, ca urmare a mijloacelor viclene utilizate de partea adversă (Trib. Constanţa, s. civ., dec. nr. 528/2001, în V. Terzea, op. cit., voi. II, 2009, p. 388).
7. Dolul se raportează la anumite dispoziţii contractuale deja stabilite, a căror existenţă este necontestată, dar în raport de care una dintre părţi invocă vicierea consimţământului său; nu există doi în cazul în care se susţine exercitarea unor manopere viclene pentru încheierea unui contract cu alte clauze decât cele menţionate în cuprinsul actului juridic întocmit de părţi (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 3015/2001, în L.C. Stoica, Ineficacitatea actului juridic, voi. I, p. 59).
8. Ascunderea situaţiei financiare reale a societăţii comerciale care solicită un împrumut bancar, realizată prin convenienţă de bancă şi beneficiarul creditului, atrage nulitatea contractului de garanţie imobiliară, întrucât consimţământul garanţilor nu este valabil, fiind surprins prin doi (C.S.J., s. com., dec. nr. 1012/1999, în V. Terzea, op. cit., 2009, voi. II, p. 386).
9. Deşi este anevoie a se face deosebire între dolul incident care dă loc la daune-interese şi dolul tolerat, care nu dă loc la niciun fel de acţiune, totuşi urmează să se ia în considerare pentru recunoaşterea dolului incident: 1. ca partea contra căreia se cer daune-interese pentru cauză de doi incident să nu se fi menţinut cu ocazia contractării numai la nişte recomandaţiuni banale, la nişte alegaţiuni mai mult sau mai puţin vagi care să nu fi trecut peste obiceiurile ordinare ale comerţului sau ale relaţiunilor omeneşti, ci din contră să fi avansat afirmaţiuni pozitive care să denote un caracter excepţional de şiretlic; 2. ca partea care se plânge să nu fi putut cu oare care înlesnire să verifice ea însăşi exactitatea fie a afirmaţiunilor, fie a disimulaţiunilor celeilalte părţi; 3. ca afirmaţiunile sau disimulaţiunile părţii să se raporteze la obiectul chiar al contractului şi la elementele sale intriseci (Trib. Ilfov com., 174, Mart. 10/83, Dr. 57/84, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., 1925, p. 393).
10. Chestiunea existenţei dolului este o chestiune eminamente de fapt, pe care legiuitorul a lăsat-o la aprecierea prudentă a judecătorilor fondului, care singuri au să stabilească, prin cumpănirea împrejurărilor cauzei, dacă există sau nu în o specie dată elementele unei urmări dolosive de natură a influenţa asupra consimţământului ce se pretinde viciat (Cos. I, 11/lan. 15/85, B. p. 14, Idem, p. 394).
11. Alegaţiunea că actul ar fi făcut cu fraudă, trasă din nişte acte şi din proba testimonială ce se invocă, nu poare fi admisă când nu se invocă mijloace prin care să se arate frauda întrebuinţată spre a vicia consimţământul dat la facerea convenţiunei iar nu numai a se alega în mod vag că actul e făcut în fraudă (C.A. Galaţi 1,126, Oct. 3/88, Dr. 73/89, Idem, p. 394).
12. Judecătorul se poate întemeia pe orice fel de fapte spre a declara dolul, şi dacă pentru a-şi forma convingerea ar înlătura oare care acte, fie şi autentice, aceasta nu constituie o violare a unui articol, precum 1173 (vechiul cod civil), pentru că suveranitatea judecătorului de fond în privinţa contestării dolului prin acte de oare care natură specială nu e mărginită (Cos. I, 93/Mart. 3/93, B., Idem, p. 394).
13. Partea care cade victimă a uneltirilor amăgitoare, exercitate asupra persoanei sale, neavând posibilitatea a-şi procura o probă scrisă, poate dovedi dolul prin orice mijloc de probaţiune (Apel Buc. III, Dr. 61/908, Idem, p. 395).
14. în materie de liberalităţi, dolul se manifestă sub forma captaţiei şi sugestiei. Captaţia constă în manopere dolosive şi mijloace frauduloase folosite în scopul de a câştiga încrederea dispunătorului şi a înşela buna lui credinţă pentru a-l determina să-i doneze un bun celui ce le-a folosit sau a-l gratifica prin testament. Sugestia se exercită prin mijloace ascunse şi tendenţioase în scopul de a sădi în mintea dispunătorului ideea de a face o donaţie sau de a constitui un legat pe care nu le-ar fi făcut din proprie iniţiativă. Liberalitatea poate fi anulată numai dacă manoperele frauduloase folosite au avut de rezultat alterarea voinţei dispunătorului în sensul că fără exercitarea lor nu ar fi făcut actul respectiv, situaţie care trebuie să fie apreciată pe bază de probe concludente (Trib. Bucureşti, s. civ., dec. nr. 1419/1991, în F. Ciutocu, Drept civil romon, p. 59).
15. Dacă un contract de împrumut a fost încheiat prin manevre dolosive, el este lovit de nulitate relativă, iar pârâtul urmează să restituie sumele primite, deşi încă nu erau scadente (Trib. jud. Neamţ, dec. nr. 770/1982, în C. Turianu, Contracte civile speciale, p. 265).
16. Exagerările rezonabile ale cocontractantului sunt permise atâta vreme cât ele nu sunt acompaniate de manopere frauduloase sau de afirmaţii susceptibile să înşele un contractant ce dă dovadă de o prudenţă normală (Curtea Supremă a Canadei, dec. din 05/02/1952, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 1698).
2. Spre deosebire de vechiul regim juridic al dolului, care recunoştea dreptul la anulare doar dacă elementul asupra căruia au purtat manoperele dolosive a fost determinant, esenţial pentru încheierea contractului, noile prevederi renunţă la distincţia preluată din dreptul roman, între dolul
Citește mai mult
principal şi cel incident, existând astfel posibilitatea solicitării anulării actului juridic, chiar dacă eroarea în care s-a aflat cel îndreptăţit nu a fost esenţială. Deşi nu mai există o prevedere specială, asemănătoare celei de la eroare, care obligă părţile să acţioneze cu bună-credinţă, considerăm că posibilitatea anulării actului nu trebuie să fie discreţionară, punând în pericol siguranţa circuitului civil, dispoziţiile art. 1170 fiind pe deplin aplicabile şi în această materie.3. în orice situaţie, dacă elementul asupra căruia cocontractantul a fost indus în eroare nu este esenţial la încheierea actului, există posibilitatea menţinerii acestuia, cu obligarea celui vinovat de săvârşirea delictului la plata de daune-interese.
4. Considerăm totuşi că eroarea provocată trebuie să fie esenţială când actul ce urmează a fi anulat este cel al căsătoriei, chiar dacă dispoziţiile art. 298 alin. (1) NCC nu stabilesc un regim juridic diferit pentru viciul dolului ce are drept urmare desfiinţarea căsătoriei. Astfel, în materia căsătoriei, numai dolul principal va putea fi motiv de anulare, ţinând cont de caracterul intuitu personae al actului şi de concepţia dreptului românesc privind căsătoria.
5. Dolul nu este, propriu-zis, un viciu de consimţământ, ci cauza unui asemenea viciu (F. Terre, P. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 240).
6. Analiza dolului ca viciu de consimţământ învederează că în alcătuirea lui intră două elemente: unul subiectiv, intenţional, şi unul obiectiv, material (D. Cosma, op. cit., p. 166).
7. Folosirea în acest sens a noţiunii de doi prezintă similitudini, dar nu se confundă, cu noţiunea de fraudă. Frauda nu este definită în dreptul privat român în mod explicit, ci doar în mod implicit de art. 975 C. civ. 1864 şi, în orice formă, aceasta se concretizează printr-un fapt ilicit. Astfel, frauda reprezintă acea activitate prin care o persoană fizică sau juridică, acţionând cu intenţia de a-şi procura un beneficiu nelegitim, îşi încalcă obligaţia legală sau contractuală (A. Hurbean, op. cit., p. 137).
8. Dar dacă ascunderea cu rea-credinţă a unor împrejurări poate fi considerată ca doi şi să dee loc la anularea contractului, toată lumea este de acord pentru a decide că o informaţiune greşită, dată de bună-credinţă de una din părţile contractante, sau exage-raţiunile comercianţilor asupra calităţei mărfurilor ce vend, nu constituiesc un doi de natură a produce nici anularea contractului, nici o acţiune în daune, dacă acest fapt n-a fost urmat de manopere frauduloase caracteristice, întrebuinţate pentru a induce pe cumpărător în eroare sau pentru a-l împedica de a examina marfa (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. V, P- 72).
9. Puţin contează natura erorii. Poate fi o eroare asupra substanţei ori asupra persoanei (...). Poate fi o eroare asupra valorii ori asupra motivelor. Poate fi, în fine, o eroare nescuzabilă, acest caracter nefăcând imposibilă anularea, întrucât eroarea îşi are sursa într-o reticenţă dolosivă (F Terre, P. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 247).
10. Elementul subiectiv al dolului se referă la inducerea în eroare cu intenţie a celuilalt cocontractant. Din acest punct de vedere, nu va exista doi decât dacă se acţionează cu rea-credinţă, adică cu intenţia de a provoca o eroare, de a înşela buna-credinţă a celuilalt. Simpla neglijenţă sau imprudenţa nu constituie vinovăţii calificate, nefiind caracterizate de reaua-credinţă specifică intenţiei (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 210).
11. Dolul este exclus în situaţia în care o persoană face afirmaţii eronate despre un lucru, fiind ea însăşi în eroare, sau când face afirmaţii în mod temerar sau lejer despre un lucru, în acest ultim caz fiind vorba despre o imprudenţă care nu este susceptibilă să atragă anularea actului încheiat. Simpla imprudenţă sau neglijenţă nu atrage vinovăţii calificate, deoarece nu sunt caracterizate de reaua-credinţă specifică intenţiei (A. Hurbean, op. cit., p. 143).
12. Dolul prin reticenţă este emergent din obligaţia precontractuală de informare, a cărei nerespectare deliberată poate avea ca efect provocarea unei erori determinante pentru cealaltă parte, sub imperiul căreia s-a decis să contracteze (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 261).
13. Prin manopere (dolosive - n.n.) înţelegem toate maşinaţiunile, toate punerile în scenă, toate artificiile pe care o persoană le poate utiliza pentru a surprinde consimţământul partenerului său şi a-l face să contracteze (F. Terre, P. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 241).
14. Jurisprudenţa a sancţionat, de asemenea, comportamentul unei persoane care nu a provocat eroarea în care se găseşte partenerul său, dar s-a mulţumit să o exploateze (F. Terre, P. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 244).
15. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, inclusiv prin prezumţii simple deduse din anumite comportamente ale părţilor, chiar din fapte relevate ulterior încheierii contractului, dacă demonstrează lucruri anterioare sau concomitente realizării acordului de voinţe (D. Chiricâ, Tratat, voi. I, p. 258).
16. Am putea concepe ca sancţiune a dolului şi refuzul anulării contractului: incapabilul care a ascuns vârsta sa prin manopere dolosive nu va putea obţine anularea contractului pentru incapacitate (F Terre, P. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 251). Notă. în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 45 NCC.
17. Nimeni nu-l obligă pe contractatul victimă a dolului să ceară anularea contractului, dacă el preferă să se limiteze la cererea de a obţine despăgubiri în scopul reparării prejudiciului cauzat (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 268).
Dolul principal se referea la împrejurări importante, determinante, la încheierea actului juridic şi atrăgea nulitatea relativă a acestuia, iar dolul incident (dolus incidens) sau secundar, viza împrejurări nedeterminante pentru încheierea actului juridic şi nu atrăgea nevalabilitatea acestuia.
Astfel fiind, actului juridic poate fi anulat pentru dol şi
Citește mai mult
atunci când eroarea provocată a fost neesenţială, deci nu mai este necesar ca dolul să fie determinat pentru încheierea actului juridic. Se va putea invoca nulitatea relativă a actului juridic chiar şi în situaţia în care manoperele frauduloase ale uneia dintre părţi nu au determinat însăşi încheierea actului juridic, ci numai acceptarea de către cealaltă parte a unor clauze mai puţin favorabile.