Art. 1213 Noul cod civil Adaptarea contractului Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1213
Adaptarea contractului
(1) Dacă o parte este îndreptăţită să invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealaltă parte declară că doreşte să execute ori execută contractul aşa cum acesta fusese înţeles de partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea, contractul se consideră că a fost încheiat aşa cum l-a înţeles această din urmă parte.
(2) În acest caz, după ce a fost informată asupra felului în care partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea a înţeles contractul şi înainte ca aceasta să fi obţinut anularea, cealaltă parte trebuie, în termen de cel mult 3 luni de la data când a fost notificată ori de la data când i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, să declare că este de acord cu executarea sau să execute fără întârziere contractul, astfel cum a fost înţeles de partea aflată în eroare.
(3) Dacă declaraţia a fost făcută şi comunicată părţii aflate în eroare în termenul prevăzut la alin. (2) sau contractul a fost executat, dreptul de a obţine anularea este stins şi notificarea prevăzută la alin. (2) este considerată lipsită de efecte.
| ← Art. 1212 Noul cod civil Invocarea erorii cu bună-credinţă... | Art. 1214 Noul cod civil Dolul Încheierea contractului Contractul → |
|---|
2. Potrivit art. 1222 NCC, referitor la leziune ca viciu de consimţământ, instanţa poate să menţină contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii, dispoziţiile privitoare la adaptarea contractului în ipoteza erorii aplicându-se în mod corespunzător.
3. Pentru a se asigura stabilitatea circuitului civil şi ca o
Citește mai mult
aplicaţie a principiului actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat, pe lângă sancţiunea anulării contractului, legiuitorul prevede şi posibilitatea menţinerii acestuia în situaţia în care consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat prin eroare; în acest sens, art. 1213, cu denumirea marginală „Adaptarea contractului", recunoaşte părţii care nu a fost în eroare dreptul de a executa contractul în condiţiile înţelese de cocontractantul său, evitându-se astfel ineficacitatea actului.4. Deci, deşi din redactarea art. 1213 ar reieşi că prin simpla declaraţie a părţii în sensul că doreşte să execute contractul ori din chiar executarea acestuia, convenţia se consideră încheiată, adică produce efectele înţelese de partea în eroare, considerăm că este nevoie şi de acordul acesteia din urmă; acest acord ar fi necesar, întrucât ar exista posibilitatea ca partea aflată în eroare să nu mai fie interesată de executarea actului nul, din varii motive (de exemplu, a încheiat între timp alt contract, ce urmăreşte acoperirea aceloraşi nevoi).
5. Alineatul al doilea stabileşte procedura ce trebuie urmată pentru evitarea lipsirii de efecte a actului: înainte ca actul să fi fost anulat (fie prin acordul părţilor, fie printr-o hotărâre judecătorească), aflând despre felul în care partea îndreptăţită să ceară anularea a înţeles contractul, cocontractantul declară că este de acord cu executarea lui în acele condiţii ori chiar trece efectiv la executare. Declaraţia, respectiv executarea trebuie să aibă loc în termen de 3 luni de la data când partea a fost notificată despre existenţa erorii ori de când i s-a comunicat cererea de chemare în judecată. Textul vorbeşte despre „executarea contractului", deci nu este de ajuns un act începător de executare pentru a stinge de efecte dreptul de a obţine anularea.
6. Dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru adaptare, atunci efectul va fi cel de stingere a dreptului de a cere anularea şi de lipsire de efecte a notificării prevăzute de alin. (2) al art. 1213.
7. în unele situaţii, errans-ul poate obţine, pe lângă pronunţarea nulităţii actului, şi daune-interese. (...) Acesta este cazul celui care, dând dovadă de lejeritate, nu verifică informaţiile furnizate partenerului său, acestea dovedindu-se a fi inexacte. (...) în situaţia opusă, errans-ul care se înşeală din propria neglijenţă şi care a obţinut anularea contractului, întrucât eroarea sa nu a fost grosieră, va putea fi condamnat la daune-interese pentru a repara prejudiciul pe care cealaltă parte l-a suferit prin efectul anulării (F. Terre, P. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 239).
8. Cea mai evidentă aplicaţie a acestui articol o reprezintă cazul în care una dintre părţi este îndreptăţită să solicite anularea în baza unei erori de comunicare, deci o eroare esenţială, despre a cărei existenţă cocontractantul nu ştie. Dacă acestuia din urmă i se aduce la cunoştinţă eroarea, iar el declară că va executa contractul aşa cum a fost înţeles de partea al cărei consimţământ a fost viciat, dreptul de a cere anularea se stinge (O. Lando, H. Beale, Principles of European Contract Law. Parts I and II, Kluwer Law International, 2000, p. 246).
9. în unele situaţii, adaptarea contractului nu va fi posibilă: când, dacă ar fi avut o corectă reprezentare a realităţii, părţile nu ar fi încheiat contractul. (...) în aceeaşi măsură, o schimbare ulterioară de poziţie a uneia dintre părţi va face adaptarea contractului imposibilă (Idem, p. 247).
10. Adaptarea contractului poate fi privită ca o modalitate de înlăturare a nulităţii relative, asemănătoare deci confirmării, cu deosebirea că iniţiativa adaptării aparţine contractantului al cărui consimţământ nu a fost viciat, pe când confirmarea este acel act unilateral ce emană de la persoana îndreptăţită să invoce sancţiunea nulităţii. Aceasta nu înseamnă însă că voinţa celui aflat în eroare nu joacă niciun rol la adaptarea contractului, întrucât efectul acesteia constă în stingerea dreptului de a obţine anularea. Or, conform dispoziţiilor art. 13 NCC, „renunţarea la un drept nu se prezumă". De aceea, considerăm că intenţia de adaptare a contractului, ce provine din partea celui al cărui consimţământ nu a fost viciat, va produce efecte juridice numai dacă se va întâlni cu voinţa celui aflat în eroare de a renunţa la dreptul de a invoca nulitatea relativă a contractului.
În esenţă, instituţia constă în posibilitatea, conferită părţii împotriva căreia s-a intentat sau se prefigurează intentarea unei acţiuni în anularea contractului, de a accepta să execute contractul aşa cum fusese înţeles de partea al cărei consimţământ a fost viciat (prin eroare sau leziune) sau pentru care prestaţia a devenit prea oneroasă (în cazul impreviziunii).
Ca
Citește mai mult
modalitate concretă de aplicare în practica notarială distingem două situaţii :– înainte de intentarea acţiunii în anulare, fie părţile pot încheia o convenţie (tranzacţie) în sensul celor menţionate mai sus, fie contractantul notificat îşi poate exprima acordul pentru adaptarea contractului printr-o declaraţie sau poate executa contractul aşa cum a fost înţeles de cealaltă parte;
– după intentarea acţiunii în anulare, în condiţiile alin. (2) al art. 1 .213 NCC, părţile fie pot încheia o tranzacţie, fie contractantul chemat în judecată îşi poate exprima acordul pentru adaptarea contractului printr-o declaraţie sau poate executa contractul aşa cum a fost înţeles de reclamant.
Actul notarial care poate fi întocmit în aplicarea acestei instituţii se poate numi „convenţie de adaptare a contractului“ sau, după caz, „declaraţie de adaptare a contractului”.