Art. 1217 Noul cod civil Ameninţarea cu exerciţiul unui drept Încheierea contractului Contractul

1. Una dintre condiţiile violenţei este ca ameninţarea să fie nelegitimă. Dacă se ameninţă cu exerciţiul unui drept, atunci nu vom putea vorbi de un fapt ilicit, de un viciu al violenţei, cel care apelează la această ameninţare fiind îndreptăţit în acest sens; dacă însă se recurge la această modalitate pentru a se obţine avantaje injuste, se va putea cere anularea actului astfel încheiat, pentru viciul de consimţământ al violenţei.

2. Căile de drept nu constituiesc însă niciodată violenţă morală. Astfel, un debitor nu ar putea să ceară anularea unui contract încheiat cu creditorul său, sub

Citește mai mult

cuvânt că a fost intimidat de acest din urmă prin ameninţări de urmărire (D. Alexandresco, Principiile, voi. III, p. 26).

3. Alta este situaţia în cazul în care folosirea mijloacelor legale este deturnată de la scopul său şi devine abuzivă; astfel, comite o violenţă ilicită cel care ameninţă pe debitorul său cu introducerea unor cereri de chemare în judecată pentru a obţine angajamente excesive, pentru a obţine un rezultat, altul decât cel legitim (F. Terre, P. Simler, Y. Lequette, op. cit., P- 253).

4. Mai trebuie să nu fi existat nici abuz de drept; în această privinţă, exercitarea sau ameninţarea cu o cale de drept este ilegitimă atunci când îi dă autorului său un avantaj nedrept (P. Malaurie, L. Aynâs, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 277).

5.0 veche hotărâre a Curţii din Galaţi a judecat de asemenea că ameninţarea cu divorţul nu constituie o violenţă de natură a insufla o temere raţională; într-adevăr, sau există motive de divorţ, caz în care cererea de divorţ constituie un drept; sau nu există motive şi atunci partea nu se poate teme, deoarece justiţia nu va pronunţa divorţul (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Baicoianu, op. cit., voi. II, p. 502).

6. Totuşi, dacă ameninţarea de a exercita un drept a fost un prilej de a obţine un avantaj exagerat şi nedrept, o asemenea ameninţare ar constitui o violenţă şi ar vicia consimţământul (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălânescu, Al. Baicoianu, op. cit., voi. II, p. 502).

7. Victima unei infracţiuni poate obţine, sub ameninţarea depunerii unei plângeri penale, angajamentul infractorului că va repara prejudiciul efectiv cauzat, fără ca violenţa astfel exercitată să apară nelegitimă, deoarece între violenţă şi actul juridic încheiat există un raport direct. Ameninţarea va fi însă nelegitimă şi deci constitutivă de violenţă dacă în exemplul dat autorul violenţei obţine din partea infractorului renunţarea, de pildă, la o locuinţă (D. Cosma, op. cit., p. 177).

8. Violenţa trebuie să aibă un caracter nelegitim; aceasta înseamnă că ameninţarea trebuie să fie ilicită, „fără drept", adică fie mijlocul cu care se ameninţă să fie, prin el însuşi, ilicit, fie scopul pentru atingerea căruia este folosit să fie ilicit, deşi mijlocul utilizat în ameninţare este licit; (...) de exemplu, X îl ameninţă pe Y că o să îl denunţe la fisc pentru toate sumele nedeclarate, dacă nu îi donează o haină de nurcă; mijlocul este denunţul, care este licit (orice cetăţean are dreptul şi obligaţia de a aduce la cunoştinţa organelor competente faptele ilicite), dar scopul în vederea căruia este utilizat constă în obţinerea unei donaţii (unui avantaj patrimonial) şi este ilicit (C.T. Ungureanu, op. cit., 2012, p. 164).