Art. 1218 Noul cod civil Starea de necesitate Încheierea contractului Contractul

1. Doctrina şi jurisprudenţa au fost divizate în a aprecia dacă un act încheiat sub imperiul unui pericol ce s-a născut dintr-o împrejurare exterioară, de care a profitat însă una dintre părţi pentru a stabili condiţii mai oneroase în sarcina celeilalte, constituie viciul de consimţământ al violenţei.

2. într-o primă opinie, s-a arătat că sancţiunea pentru violenţă fiind nulitatea relativă, iar nu reducerea prestaţiei, care ar fi soluţia echitabilă într-o astfel de situaţie, nu putem vorbi de existenţa unui viciu de consimţământ. Pe de altă parte, tot în susţinerea acestei idei, s-a arătat că

Citește mai mult

pericolul poate zdruncina raţiunea victimei şi o poate distruge, ceea ce ar face să vorbim de inexistenţa consimţământului, şi nu de vicierea lui (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Baicoianu, op. cit., voi. II, p. 503).

3. Pe de altă parte, a doua opinie susţinea anulabilitatea actului pe motiv de viciu de consimţământ al violenţei, fiind inechitabil ca o persoană să fie constrânsă la încheierea unui act de o împrejurarea externă, neimputabilă.

4. în fine, s-a susţinut şi ideea nulităţii absolute a contractului încheiat de o parte aflată într-o stare de necesitate, dar nu pe motiv de viciere a consimţământului, ci pentru cauză imorală.

5. Conform art. 1218, starea de necesitate va putea constitui motiv de anulare a contractului numai dacă cealaltă parte a profitat de această împrejurare; cu alte cuvinte, dacă partea a acţionat cu bună-credinţă, adică nu a abuzat de situaţia celui cu care încheie actul, cauza de ineficacitate a actului nu va putea fi invocată.

6. Starea de necesitate (este - n.n.) împrejurarea de fapt, de natură a constrânge o persoană să consimtă la încheierea unui act juridic ori să săvârşească un fapt juridic, pe care altfel nu l-ar fi consimţit ori nu l-ar fi săvârşit, în scopul de a evita sau de a limita consecinţele unui pericol grav şi iminent care ameninţă viaţa, integritatea corporală ori sănătatea sa ori a altei persoane apropiate, bunuri ale sale ori ale altor persoane sau bunuri ori interese publice, pericol ce nu putea fi înlăturat altfel (T. Irinescu, Enciclopedie juridică, voi III, Casa editoriala Demiurg, laşi, 2006, p. 367).

7. Un pericol mare provenind dintr-o întâmplare, dintr-un accident, ar putea să ducă la stricarea convenţiei încheiate sub influenţa temerii acestui pericol, când această temere a fost întrebuinţată de celălalt contractant spre a dicta condiţiile intervenţiei sale spre a înlătura pericolul, pentru că prin această întrebuinţare el devine părtaş la ameninţare (M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 402-403).

8. Speculând starea de necesitate în care se află partenerul, cealaltă parte contractantă îi impune condiţii neobişnuit de riguroase. Exemplu în acest sens poate fi acceptarea căpitanului vasului de a plăti o sumă exorbitantă pentru remorcare, în condiţii în care nava se află în dificultate (I. Turca, Noul Cod civil, p. 255).

9. Considerăm că violenţa viciază consimţământul nu numai când este exercitată de o persoană, ci şi atunci când temerea este insuflată de împrejurări exterioare, obiective, de o stare de necesitate. De altminteri, este inechitabil şi contrar interesului obştesc să se recunoască validitatea unui act juridic la care una dintre părţi a consimţit numai constrânsă de un eveniment exterior, care nu-i este imputabil (D. Cosmo, op. cit., p. 174).