Art. 1225 Noul cod civil Obiectul contractului Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1225
Obiectul contractului
(1) Obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale.
(2) Obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.
(3) Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.
| ← Art. 1224 Noul cod civil Inadmisibilitatea leziunii Încheierea... | Art. 1226 Noul cod civil Obiectul obligaţiei Încheierea... → |
|---|
1. Convenţia prin care o femeie se obligă, cu titlu gratuit, să conceapă un copil, pentru ca mai apoi, la naştere, să îl abandoneze, contravine principiilor de ordine publică referitoare la indisponibilitatea corpului uman (Cass., s. unite, dec. din 31 mai 1991, în Code civil 2008, p. 1177).
2. Când legea penală lasă sancţionarea unor infracţiuni la iniţiativa părţii vătămate, permiţând ca, prin împăcarea părţilor sau prin retragerea plângerii prealabile, fapta săvârşită de inculpat să rămână nesancţionată, a prevăzut aceasta pentru a da posibilitatea reluării unor raporturi
Citește mai mult
normale între agresor şi victimă, dar nu pentru a deschide celui vătămat prin infracţiune posibilitatea realizării unor profituri materiale, disproporţionat de mari faţă de prejudiciul realmente suferit.2. Pentru a fi valabil, obiectul contractului trebuie să fie determinat (nu şi determinabil) şi licit, această noţiune cuprinzând şi caracterul moral al operaţiunii juridice convenite de părţi. Nerespectarea acestor condiţii va atrage nulitatea absolută a contractului astfel încheiat.
3. Dacă efectivitatea obiectului
Citește mai mult
se referă îndeobşte la posibilitatea materială ca obiectul să existe, liceitatea obiectului accentuează ideea posibilităţii juridice. Aceasta, deoarece legea, ordinea publică şi bunele moravuri sunt cele care fac juridic posibil un anumit obiect, criteriul nefiind, deci, unul fizic sau material. Astfel, dacă mai mulţi briganzi se înţeleg să comită un hold-up asupra unei bănci, dacă mai multe societăţi se înţeleg să obstrucţioneze liberul joc al concurenţei pe piaţă, dacă avem de-a face cu o înţelegere pentru a presta servicii sexuale contra-cost, dacă actul cuprinde o clauză de celibat sau clauze de inalienabilitate perpetuă, toate aceste operaţiuni juridice au un obiect ilicit, deoarece prestaţiile contravin legii, ordinii publice şi bunelor moravuri (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 231-232).4. Obiectul contractului constă în rezultatul acestuia, care înseamnă naşterea, modificarea sau stingerea unuia sau mai multor raporturi de obligaţii. Altfel exprimat, prin obiectul contractului se înţelege operaţia juridică pe care părţile urmăresc să o realizeze. Această operaţie juridică este distinctă de prestaţia la care debitorul devine obligat, prestaţie care este obiectul raportului de obligaţii născut din acea operaţie juridică (L. Pop, Tratat, voi. I, P- 31).
5. Privitor la obiectul contractului, adică la felul operaţiilor juridice sau al raporturilor juridice care se nasc din contract, persoanele fizice şi persoanele juridice au libertate deplină; ele pot încheia orice contracte care să genereze diverse raporturi obligaţionale şi pot stabili orice clauze referitoare la toate aspectele acelor raporturi juridice, cu respectarea a două limite generale: ordinea publică şi bunele moravuri. Aşa, de pildă, art. 965 alin. (2) interzice pactele asupra unei succesiuni viitoare; interdicţia se referă la obiectul contractului (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 32). Notă. Aceeaşi interdicţie se regăseşte şi în noul Cod, în art. 956.
6. Regulile aplicabile obiectului contractului şi cele aplicabile obiectului obligaţiei nu trebuie confundate, deoarece există operaţii juridice interzise şi prestaţii licite şi invers, operaţii juridice valabile, dar prestaţiile stipulate în contract sunt prohibite de lege (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 307).
7. în scopul de a verifica dacă actul juridic respectă normele ordinii publice şi bunele moravuri, va fi de ajuns să verificăm dacă obiectul obligaţiei, adică prestaţia, nu aduce atingere acestor noţiuni. Şi, în fapt, dacă prestaţia este ilicită, obligaţia al cărei obiect îl reprezintă va fi nulă. Cât priveşte obligaţia corelativă, chiar dacă este în mod intrinsec licită, ea va fi nulă pentru lipsa cauzei. Se poate spune că într-un asemenea caz contractul, în ansamblul său, va fi anulat (F. Terre, P. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 334).
8. Cu toate acestea, verificarea liceităţii contractului trebuie să aibă loc fără a ignora faptul că există şi cazuri în care prestaţiile părţilor, privite separat, sunt licite, dar operaţia juridică realizată prin contract este ilicită (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 325).
► „Art. 948. Condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: (...). 3. un obiect determinat";
► „Art. 962. Obiectul convenţiilor este acela la care părţile sau numai una din părţi se obligă (C. civ. 948, 954, 963-965, 971, 972,1018,1026-1033,1074-1075)".
De precizat că, în raporturile juridice patrimoniale, conduita părţilor se referă la lucruri materiale, însă bunurile (în sine) nu constituie obiect al actului juridic civil. Astfel, în acest context, bunul (lucrul) poate fi privit numai ca obiectul derivat (exterior) al actului
Citește mai mult
juridic civil.Deoarece vânzarea este un contract bilateral, putem spune că obiectul contractului de vânzare-cumpărare este dublu. Obligaţia principală a vânzătorului are ca obiect predarea lucrului, iar obligaţia cumpărătorului plata preţului. Astfel, „prestaţiile la care se angajează părţile nu înseamnă nimic altceva decât acţiunile sau inacţiunile de care sunt ţinute părţile (conduita părţilor)”.
Potrivit art. 1225 alin. 3 C. civ., „Obiectul este ilicit atunci când este „prohibit de
Citește mai mult
lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri' (s.n.). A se înţelege că, în noua formulare dată de Codul civil, obiectul ilicit include şi obiectul imoral?Dispoziţia a fost preluată din art. 1412 C. civ. din Quebec potrivit căruia, „Obiectul contractului este operaţiunea juridică urmărită de către părţi la momentul încheierii sale, care rezultă din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor care se nasc din contract”.
1412. L'objet du contrat est l'opération juridique envisagée par les parties
Citește mai mult
au moment de sa conclusion, telle qu'elle ressort de l'ensemble des droits et obligations que le contrat fait naître.În timp ce obiectul contractului trebuie să fie în toate cazurile determinat (nu şi determinabil) şi licit, obiectul obligaţiei trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit.