Art. 1227 Noul cod civil Imposibilitatea iniţială a obiectului obligaţiei Încheierea contractului Contractul

1. Această condiţie de validitate a obiectului obligaţiei îşi are izvorul în regula conform căreia nimeni nu se poate obliga la imposibil - ad impossibillium, nulla obligatio. Imposibilitatea obligaţiei trebuie, pentru a fi motiv de nulitate absolută a actului juridic civil, să fie obiectivă şi absolută, adică prestaţia să nu poată fi executată de nicio altă persoană ce ar sta în locul debitorului. Elementul de noutate în acest domeniu este cerinţa ca obiectul să fie imposibil atât la momentul încheierii actului, cât şi ulterior; deci, nu este decât o subliniere a caracterului absolut al

Citește mai mult

imposibilităţii. în acest caz, imposibilitatea nu mai trebuie apreciată la momentul încheierii contractului; contractul se va încheia valabil dacă prestaţia debitorului va fi posibilă într-un termen stabilit de părţi sau, în lipsa acestuia, într-un termen rezonabil.

2. Este evident că stipularea unei prestaţii imposibile atrage nulitatea contractului. Dar imposibilitatea trebuie să fie obiectivă pentru a atrage nulitatea, adică prestaţia să fie de o executare imposibilă pentru oricine, în mod absolut. Dacă prestaţia este imposibilă numai pentru debitorul în cauză, fiindcă acesta nu poate să o execute, deşi ea este executabilă pentru alţii, contractul este valabil, şi debitorul este ţinut de daune-interese pentru neexe-cutare (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., voi. II, p. 508).

3. Imposibilitatea obiectului se apreciază în mod abstract şi absolut. Astfel, prestaţia este imposibilă numai dacă ea este irealizabilă pentru oricine (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 231).

4. O imposibilitate materială sau juridică a obiectului împiedică formarea contractului. Ne putem imagina o vânzare ce are ca obiect o varietate de bunuri care nu se mai fabrică, acest lucru nefiind cunoscut de către părţi, aceasta fiind o imposibilitate materială. Sau cazul unei imposibilităţi juridice, când părţile tratează cu privire la o marfă străină, care, în ţara ei de origine, este supusă unei interdicţii de export (J. Carbonnier, op. cit., p. 41).

5. Dacă ambele părţi contractante cunoşteau imposibilitatea obiectivă a executării prestaţiei promise, răspunderea debitorului nu mai este angajată (T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 66).

6. Imposibilitatea nu trebuie deci să rezulte din nepriceperea sau neîndemânarea debitorului sau din cauze care pot fi evinse, care sunt relative (E. Lupan, I. Sabău-Pop, Tratat, voi. I, p. 213).

7. Condiţia ca obiectul să fie imposibil trebuie apreciată dinamic, deoarece ceea ce azi nu este posibil, mâine poate deveni posibil (Ibidem).

8. Relaţia contractuală este validă dacă ulterior va fi posibil să existe toate condiţiile pentru executarea obligaţiei asumate de una dintre părţi (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 274).

9. Inexistenţa momentană a obiectului nu constituie o imposibilitate absolută de executare. în noul Cod civil se precizează că imposibilitatea iniţială a obiectului contractului nu afectează validitatea lui. Dacă imposibilitatea are un caracter relativ, adică obiectul este imposibil numai pentru debitor, validitatea actului juridic nu este afectată; în acest caz, debitorul, care nu-şi poate executa obligaţiile, va fi ţinut să-l despăgubească pe creditor (C.T. Ungureanu, op. cit., 2012, p. 171).

10. Imposibilitatea referitoare la obiect poate fi materiala (de exemplu, X se obligă faţă de Y să transporte o cantitate de marfă cu camionul său, în 5 ore, până în localitatea M, care se află la o distanţă de 1.500 km) sau juridica (de exemplu, în 1974, X cumpără un teren, fără să ştie că terenul tocmai fusese scos din circuitul civil; contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută) (Ibidem).

11. Dacă, în momentul încheierii unui contract sinalagmatic, obiectul era posibil, dar ulterior executarea lui devine imposibilă datorită unui caz fortuit sau de forţă majoră, atunci se va pune problema riscului contractului, iar dacă executarea devine imposibilă din culpa părţii, atunci se va angaja răspunderea sa civilă (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 157).