Art. 1258 Noul cod civil Repararea prejudiciului în cazul nulităţii contractului încheiat în formă autentică Nulitatea contractului Contractul

1. Cu caracter de noutate, acest text instituie un temei particular al unei acţiuni în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie a notarului public (de fapt, vizează un mal praxis), care poate fi completat corespunzător cu dispoziţiile de drept comun în materia acestui tip de răspundere, dar şi cu normele speciale din Legea nr. 36/1995 (republicată în M. Of. nr. 732/2011) şi cu cele din Statutul notarilor publici sau alte norme de reglementare a desfăşurării activităţii notariale.

2. Sub un alt aspect, în opinia noastră, pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a notarului,

Citește mai mult

reclamantul trebuie să probeze îndeplinirea cumulativă a trei condiţii speciale: a) să existe o hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care se declară nulitatea unui act juridic autentificat de notarul public, care stă în proces în calitate de pârât; b) să existe o cauză de nulitate la încheierea unui contract sau a unui act juridic unilateral, instrumentat prin procedura de autentificare, indiferent dacă forma autentică este cerută sau nu pentru validitatea actului; c) cauza de nulitate care a determinat pronunţarea hotărârii să rezulte din însuşi textul (conţinutul) respectivului act juridic autentificat de notarul public.

3. Desigur că existenţa prejudiciului generat de fapta proprie a notarului care a autentificat actul se va analiza în cadrul condiţiilor generale de admisibilitate (în sens material) a răspunderii civile delictuale. De altfel, chiar textul nu lasă loc la alte interpretări, pentru că legitimarea procesuală activă este conferită „părţii prejudiciate".

4. Deci, răspunderea notarului public operează în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (art. 1357-1371 NCC). Având în vedere principiile răspunderii civile delictuale (culpa, fapta ilicită, prejudiciul şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu), prin sintagma „cauză de nulitate a cărei existenţă rezultă din însuşi textul contractului’ trebuie înţeleasă o nulitate care este imputabilă notarului instrumentator, în sensul că acesta, deşi a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că prin încheierea contractului se încalcă norme care pot atrage nulitatea contractului, nu a refuzat instrumentarea procedurii de autentificare. Este vorba, aşadar, de cauze de nulitate evidente, aparente, cum ar fi încheierea unui act de către un minor fără încuviinţările legale sau de către o persoană declarată incapabilă de a contracta (de exemplu: incapacităţi de a cumpăra sau de a vinde). Per a contrario, notarul nu poate fi făcut răspunzător dacă un contract este anulabil pentru eroare, doi, violenţă sau leziune, căci îi este imposibil să cenzureze aceste cauze de nulitate, dacă nu le cunoaşte.

5. Acesta este un caz special de răspundere a notarului pentru un anumit tip de procedură (autentificarea) şi pentru o anumită situaţie (nulitatea pe care avea obligaţia profesională să o constate şi să refuze autentificarea actului). Pentru încălcarea dispoziţiilor legale în toate celelalte proceduri şi pentru nerespectarea obligaţiilor profesionale, notarul răspunde (civil, penal şi disciplinar) în aceleaşi condiţii ca şi până la apariţia acestui text legal (îndrumar notarial, p. 485).

6. Totodată, opinăm că această acţiune este deschisă numai părţilor contractante (după caz, şi succesorilor în drepturi ai acestora), în sensul că doar acestea vor justifica calitatea procesuală activă, iar nu şi terţelor persoane care justifică un interes în exercitarea acţiunii în nulitate absolută. O astfel de limitare era necesară, deoarece doar partea contractantă lezată (care suferă un prejudiciu urmare a autentificării unui act nul) are calitatea de victimă, participând direct sau indirect (prin reprezentant legal) la această operaţiune, în faţa notarului public.

7. Pe de altă parte, credem că oricare dintre părţile contractante din actul juridic declarat nul/anulat poate solicita atragerea răspunderii patrimoniale a notarului, indiferent că acţiunea în nulitate absolută a fost exercitată de ele sau de către un terţ, care justifica interes.

8. S-a considerat că, în lipsa unui text legal explicit, regimul juridic al clauzelor lipsite de efecte ar fi similar cu cel al clauzelor considerate nescrise. Numai clauzele nule pot atrage răspunderea notarului în condiţiile art. 1258 NCC (îndrumar notarial, p. 483).

Prin textul mai sus amintit, NCC a instituit un caz expres singular de răspundere civilă a unui profesionist: notarul public.

Acest text credem că reflectă în acelaşi timp şi aprecierea pe care legiuitorul o are faţă de această profesie, căreia i-au fost încredinţate prin NCC atribuţii noi, care presupun o atenţie şi o responsabilitate sporită, datorită consecinţelor patrimoniale deosebite pe care le implică în anumite situaţii actul autentic notarial.

Condiţiile care atrag răspunderea civilă a notarului sunt urmă - toarele:
1) să existe o cauză de nulitate la încheierea unui contract sau a unui

Citește mai mult

act juridic unilateral, instrumentat prin procedura de autentificare, indiferent dacă forma autentică este cerută sau nu pentru validitatea actului;
2) cauza de nulitate (absolută sau relativă) să rezulte din însuşi textul contractului;
Răspunderea notarului public operează în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (art. 1.357-1.371 NCC).

Având în vedere principiile răspunderii civile delictuale (culpa, fapta ilicită, prejudiciul şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu), prin sintagma „cauză de nulitate a cărei existenţă rezultă din însuşi textul contractului” trebuie înţeleasă o nulitate care este imputabilă notarului instrumen tator, în sensul că acesta, deşi a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că prin încheierea contractului se încalcă norme care pot atrage nulitatea contractului, nu a refuzat instrumen tarea procedurii de autentificare. Este vorba aşadar de cauze de nulitate evidente, aparente, cum ar fi încheierea unui act de către un minor fără încuviinţările legale sau de către o persoană declarată incapabilă de a contracta (ex.: incapacităţi de a cumpăra sau de a vinde).

Per a contrario, notarul nu poate fi făcut răspunzător dacă un contract este anulabil pentru eroare, dol, violenţă sau leziune, căci îi este imposibil să cenzureze aceste cauze de nulitate, dacă nu le cunoaşte.

3) partea prejudiciată, în cazul anulării sau constatării nulităţii (fie prin hotărâre judecătorească, fie prin convenţia părţilor), să ceară repararea prejudiciului (operează disponibilitatea, regula fiind dispozitivă, şi nu imperativă).

Ca o atenţionare specială a notarilor publici, menţionăm că în materia răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie:
– autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă [art. 1.357 alin. (2) NCC];
– nu se poate exclude sau limita, prin convenţii sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau culpă gravă [art. 1.355 alin. (1) NCC];
– declaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu (pe care mulţi notari o inserează în contracte) nu constituie prin ea însăşi renunţarea victimei la dreptul de a obţine plata despăgubirilor.

Acesta este un caz special de răspundere a notarului pentru un anumit tip de procedură (autentificarea) şi pentru o anumită situaţie (nulitatea pe care avea obligaţia profesională să o constate şi să refuze autentificarea actului).

Pentru încălcarea dispoziţiilor legale în toate celelalte proceduri şi pentru nerespectarea obligaţiilor profesionale, notarul răspunde (civil, penal şi disciplinar) în aceleaşi condiţii ca şi până la apariţia acestui text legal.