Art. 1273 Noul cod civil Constituirea şi transferul drepturilor reale Efectele contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului
Art. 1273
Constituirea şi transferul drepturilor reale
(1) Drepturile reale se constituie şi se transmit prin acordul de voinţă al părţilor, chiar dacă bunurile nu au fost predate, dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunurilor, dacă acordul poartă asupra unor bunuri de gen.
(2) Fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dobânditorului de la data transferului proprietăţii bunului ori, după caz, a cesiunii dreptului, afară de cazul în care prin lege sau prin voinţa părţilor se dispune altfel.
(3) Dispoziţiile în materie de carte funciară, precum şi dispoziţiile speciale referitoare la transferul anumitor categorii de bunuri mobile rămân aplicabile.
| ← Art. 1272 Noul cod civil Conţinutul contractului Efectele... | Art. 1274 Noul cod civil Riscul în contractul translativ de... → |
|---|
1. Atunci când cumpărătorul a intrat în posesia bunului cu acordul proprietarului, plătindu-i preţul integral sau numai o parte din preţ, el are dreptul să păstreze fructele, acest drept izvorând din voinţa părţilor. Tot astfel, dacă între părţi a intervenit o convenţie de vânzare-cumpărare (un antecontract), în temeiul căreia s-a plătit şi o parte din preţ, avându-se în vedere perfectarea ei ulterioară prin încheierea actului autentic, temeiul juridic al dreptului dobânditorului de a folosi bunul şi a-i culege fructele îl constituie acea convenţie (Trib. Suprem, s. civ., dec.
Citește mai mult
nr. 1089/1980, în I.G. Mihuţâ,Repertoriu de practicâ judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1975-1980, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 89).2. întrucât contractul de construire a avut ca obiect construirea unei locuinţe, deci un lucru viitor, proprietatea nu se putea transmite în momentul încheierii contractului, ci numai din momentul în care locuinţa a fost terminată, ceea ce se constată de către beneficiar cu ocazia predării-primirii. Acest moment nu are nicio legătură, sub aspectul transferului proprietăţii, cu momentul achitării ratelor pentru plata creditului contractat pentru achitarea preţului (Trib. Bucureşti, s. a V-o civ., dec. nr. 937/2002, în C.P.J.C. 2000-2003, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2004, p. 46).
2. Fructele bunului sau dreptului transmis se vor cuveni dobânditorului din momentul transferului proprietăţii bunului ori cesiunii dreptului, ele urmând soarta bunului principal, în toate condiţiile, vor fi aplicabile dispoziţiile referitoare la cartea funciară şi la transferul anumitor categorii
Citește mai mult
de bunuri mobile.3. Strămutarea proprietăţei (...) care caracterizează vânzarea, se îndeplineşte astăzi între părţi, prin efectul imediat şi instantaneu al consimţământului (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. VIII, partea a ll-a, p. 11).
4. Pentru bunurile individual determinate, momentul transmiterii dreptului de proprietate va fi cel al încheierii actului, al acordului de voinţă (cu excepţia actelor juridice solemne şi a cazurilor în care legea sau părţile convin ca acest transfer să aibă loc la o altă dată). (...). Dimpotrivă, pentru bunurile determinate generic, dreptul real se transmite în momentul individualizării sau al predării, afară de cazul în care părţile au convenit altfel. (...) Aşadar, efectul translativ al consimţământului este amânat până când bunul va fi individualizat (O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., p. 111).
5. Strămutarea proprietăţii prin efectul consimţământului lasă însă a se presupune că lucrul care face obiectul convenţiunei este determinat nu numai în specia sa, dar şi în individualitatea sa, in ipso individuo, căci dacă obiectul n-ar fi determinat decât în specia sa, in genere, precum ar fi de exemplu, în caşul în care s-ar fi vândut un cal sau o casă, fără a se arăta anume care, proprietatea nu s-ar strămuta decât prin tradiţie sau prin o nouă convenţie care ar determina lucrul şi l-ar specialisa (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. V, p. 167).
6. Regula efectului translativ al convenţiei se aplică atât proprietăţii, cât şi celorlalte drepturi reale. Ea este deci generală şi se aplică oricărei convenţii, care are drept obiect transmiterea unui drept. Astfel, uzufructul se dobândeşte prin convenţia creatoare din uzufruct, în afară de orice tradiţiune a obiectelor supuse uzufructului. Tot astfel pentru servituţi etc. (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlănescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. II, p. 102).
7. Când părţile convin, în contract, că proprietatea nu va fi transferată decât mai târziu, obiectul nu se va afla transferat decât în momentul şi modul fixate de părţi. într-adevăr, dispoziţia legii, după care simpla convenţie transferă proprietatea, nu este de ordine publică, ci este numai interpretativă a voinţei părţilor (Idem, p. 104).