Art. 1269 Noul cod civil Regulile subsidiare de interpretare Interpretarea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 5-a
Interpretarea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 5-a
Interpretarea contractului
Art. 1269
Regulile subsidiare de interpretare
(1) Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă.
(2) Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus.
| ← Art. 1268 Noul cod civil Interpretarea clauzelor îndoielnice... | Art. 1270 Noul cod civil Forţa obligatorie Efectele... → |
|---|
1. în cazul în care într-un contract de împrumut s-a stipulat ca la scadenţă să fie restituită o sumă superioară celei împrumutate, indicându-se cuantumul exact al acestei sume, partea care a acordat împrumutul nu poate solicita, pe calea unei acţiuni în justiţie, obligarea cocon-tractantului la plata unei dobânzi. Clauzele unui contract trebuie să fie clare, exprese, să exprime intenţia de a se obliga, orice clauză neclară fiind în favoarea celui care se obligă. Astfel, dacă din cuprinsul contractului nu rezultă că părţile au stabilit în mod expres şi plata unei dobânzi, nu i se
Citește mai mult
poate imputa pârâtului faptul neplăţii acestei dobânzi (C.A. Bucureşti, s. a Vl-a com., dec. nr. 1492/2003, în V. Terzea, op. cit., voi. II, 2009, p. 491).2. Interpretarea contractelor se face în principiu după voinţa reală a părţilor. Când este îndoială, interpretarea se face în favoarea celui ce se obligă, cu excepţia contractului de vânzare, caz în care orice clauză îndoioasă sau obscură se interpretează în contra vânzătorului (C.A. Braşov, s. civ., dec. nr. 1315/R/2003, în C.P.J.C. 2003-2004, p. 87).
3. Când într-o clauză contractuală nu se prevede în mod expres rezilierea contractului de drept, fără somaţie sau chemare în judecată, deşi formula pactului comisor nu este sacramentală, această clauză nu conţine ideea că proprietarul este dispensat de punerea în întârziere şi, în orice caz, dacă este îndoială asupra voinţei părţilor, această îndoială se interpretează în favoarea debitorului (C.A. Buc., dec. din 30 ian. 1924, în F. Ciutacu, Drept civil român, p. 67).
4. în prezenţa a două contracte de muncă încheiate la aceeaşi dată, între aceleaşi părţi, doar cel mai favorabil salariatului va produce efecte (Cass., s. soc., dec. din 12 iul. 2006, în Code civil 2008, p. 1298).
5. Articolul 1162 (C. civ. fr. - n.n.) nu are caracter imperativ pentru judecător, care poate să se pronunţe în favoarea oricărei părţi contractante (Civ. 10 mai 1988 et Soc. 11 moi 1948: Gaz. Pol. 1948, 2, 41. - Soc. 20 fev. 1975: JCP 75, IV, 118, în Code civil 1994-1995, Litec, 1994, p. 606).
6. Contractul ce conţine o clauză de neresponsabilitate trebuie asimilat unui contract de adeziune şi, deci, interpretat restrictiv (Curtea de Apel, dec. din 23/03/1992, în J.L Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 1755).
7. Contractul de donaţie reprezentând o liberalitate, dacă nu există certitudinea că părţile au convenit o liberalitate, un transfer de proprietate cu titlu gratuit, nu pot fi aplicabile regulile prevăzute pentru liberalităţi care, fiind excepţionale, sunt supuse unei interpretări restrictive. Potrivit art. 979 C. civ. 1864, termenii susceptibili de două înţelesuri se interpretează în înţelesul ce se potriveşte mai mult cu natura contractului, iar, conform art. 983 C. civ. 1864, când există îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă. Or, în prezenta cauză, actul juridic nu numai că este expres denumit „act de comodat", dar cuprinde şi clauze specifice (art. 1560 C. civ. 1864) acestui tip de contract, respectiv perioada de timp pentru care s-a convenit între părţile contractante remiterea spre folosinţă gratuită a imobilului, clauzele la care face referire recurentul nepermiţând, având în vedere regulile de interpretare menţionate, aprecierea că natura juridică a convenţiei este aceea a unui contract de donaţie (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 1682/2007)
2
Citește mai mult
. Ori ce obligaţie implicând o restricţie la libertatea naturală a debitorului, este firesc lucru ca îndoeala sau tăcerea convenţiunei să fie interpretată în favoarea debitorului şi în contra creditorului, pentru că fie-care vrea să fie dator mai puţin (D. Alexandresco, Expli-caţiunea, voi. V, p. 296).3. Dispoziţia este o consecinţă a principiului libertăţii şi independenţei patrimoniale a persoanelor. Ea poate fi pusă în legătură şi cu principiul fundamental al probaţiunii (...), care impune reclamantului sarcina probei şi care justifică prezumţia că până la proba contrară pârâtul nu datorează nimic (D. Cosma, op. cit., p. 367).
4. Sunt sfaturi adresate judecătorului şi care toate se pot rezuma în formula că justiţia trebuie şi poate să recurgă la toate mijloacele de investigaţii şi de analiză deduse din natura raportului, din interesele ce erau în joc, din scopul ce se urmărea, din împrejurările înconjurătoare, din starea moravurilor şi obiceiurilor care au putut inspira pe părţi pentru a se pătrunde de adevăratele lor intenţii şi de cadrul în care ele au înţeles a îngrădi raportul pe care ele l-au legat, rămânând numai ca, în cazul când cu toată această lucrare de investigaţie şi de analiză totuşi va subzista îndoială în privinţa unor clauze, aceste clauze să se interpreteze conform unei reguli de echitate în favoarea debitorului, ceea ce presupune că este un singur debitor rămas obligat prin contract (M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 405).
Interpretarea şi calificarea contractului sunt noţiuni juridice cu semnificaţii diferite.
De asemenea, interpretarea (în general) a „normei private” se deosebeşte de interpretarea normei publice (a legii civile). Astfel, potrivit art. 1266 alin. 1 Noul Cod Civil, „Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor”.
Ca regulă generală, potrivit art. 1269 alin. 1 Noul Cod Civil, „dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, clauzele contractului rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea celui
Citește mai mult
care se obligă’ (adică, a debitorului.Ca regulă specială a vânzării, clauzele contractuale îndoielnice sau neclare se interpretează „în contra vânzătorului” (in dubio contra stipulantem)
Regula de mai sus a fost preluată şi în vânzarea de consumaţie. Astfel, potrivit art. 77 C. consum., „în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului”. Tot astfel „stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus”. Deci, împotriva profesionistului şi în favoarea consumatorului.
A nu se confunda clauzele îndoielnice, neclare (imprecise) ce urmează a fi interpretate, cu clauzele abuzivi, a căror stipulare este interzisă în contractele dintre profesionişti şi consumatori (art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive).
Calificarea vânzării este operaţiunea prin care se raportează un caz concret (act juridic, fapt juridic) la un concept abstract recunoscut de o autoritate normativă.
Operaţiunea calificării unui contract drept vânzare trebuie să cuprindă toate elementele cu valoare de calificare precum: calitatea părţilor, obiectul şi cauza (conţinutul voinţei), forma contractului, obligaţiile asumate etc.
De menţionat că elementele calificării trebuie analizate ca un tot unitar, ca o structură cu rol proeminent în operaţiunea de calificare.
în contextul de mai sus, un contract se califică drept vânzare-cumpărare, de regulă, când una dintre părţi a dorit înstrăinarea lucrului propriu pentru o sumă de bani, iar cealaltă parte să dobândească proprietatea (pentru a face o investiţie, a avea unde locui etc.).
în schimb, un contract se califică numai ca o varietate a vânzării, atunci când un element esenţial poartă unele particularităţi. De exemplu, lucrul vândut este un imobil, o moştenire etc., părţile sunt profesionistul şi consumatorul, proprietatea este periodică etc.
De reţinut ca reguli subsidiare de interpretare (art. 1.269 noul cod civil):
– contractul se interpretează în favoarea celui care se obligă;
– în contractele de adeziune, contractele se interpretează în contra celui care le-a propus.