Art. 1277 Noul cod civil Contractul pe durată nedeterminată Efectele contractului Contractul

JURISPRUDENŢĂ

1. Dacă una din părţi pune capăt unui contract pe durată nedeterminată fără a fi oferit un motiv pentru ruptura sa, judecătorul poate, examinând circumstanţele cauzei, reţine culpa acesteia în exercitarea abuzivă a dreptului de denunţare (Cass., s. civ., dec. din 21 feb. 2006, în Code civil 2008, p. 1203).

2. Facultatea de reziliere unilaterală a unui contract pe durată nedeterminată nu este o prerogativă discreţionară; autorul rupturii, care nu l-a avertizat pe cocontractantul său din timp de acest lucru, pentru a-i da posibilitatea de a-şi găsi un nou partener, va fi răspunzător

Citește mai mult

pentru abuz de drept (Cass., s. com., dec. din 8 apr. 1986, în Code civil 2008, p. 1202).

3. Chiar şi interesul legitim de a pune capăt contractului nu exclude tragerea la răspundere a celui care a denunţat astfel unilateral contractul (Cass., s. civ., dec. din 21 mai 1997, în Code civil 2008, p. 1202).

4. întrucât la baza încheierii contractelor stă, în general, libertatea de voinţă, urmează că şi chiriaşul poate denunţa unilateral contractul de locaţiune, dar sub condiţia de a-l anunţa pe proprietar în scris. După manifestarea de voinţă a chiriaşului în acest sens şi îndeplinirea obligaţiei de a-l anunţa pe proprietar, denunţarea contractului îşi produce efectele, chiar dacă pentru o locuinţă ocupată de o familie se încheie un singur contract de închiriere. Denunţarea contractului de către un membru de familie nu este condiţionată, în ceea ce-l priveşte pe el personal, de consimţământul celorlalţi membri de familie, de vreme ce nici dreptul de a fi locatar cu drepturi proprii, nu este condiţionat de un atare consimţământ, fiecare membru al familiei putând invoca autonom beneficiul contractului în virtutea dreptului său locativ (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1986/1976, în I. 6. Mihuţă, Repertoriu 1975-1980, p. 106-107).

5. Denunţarea unilaterală este posibilă în cazul contractelor cu executare succesivă, după trecerea unui interval de timp în care părţile şi-au executat reciproc obligaţiile, iar stipularea unei astfel de clauze, convenită de părţi, depăşeşte cadrul răspunderii contractuale, constituie o excepţie de la principiul irevocabilităţii contractului şi de la principiul simetriei care guvernează încheierea, modificarea sau desfacerea contractului, ce nu se confundă nici cu condiţia rezolutorie pur potestativă, nici cu pactul comisoriu expres (I.C.C.J., s. corn., dec. nr. 547/2005, în V. Terzea, op. cit., voi. II, 2009, p. 641).

6. întrucât părţile au semnat un contract de închiriere fără termen, situaţie în care locaţiunea ia sfârşit prin denunţarea unilaterală de către oricare dintre părţi, cererea de chemare în judecată pentru evacuare constituie manifestarea neechivocă a voinţei de denunţare a contractului, termenul de preaviz fiind acoperit de timpul necesar soluţionării litigiului (Jud. Sector 1 Bucureşti, sent. civ. nr. 12575/2007, în L.C. Stoica, Locaţiunea, p. 184).

7. în cazul în care, prin înscrisul încheiat la data convenţiei, s-a stabilit că bunul va fi restituit proprietarului la dorinţa sa, părţile acceptând deci, aplicarea regulilor denunţării unilaterale a contractului încheiat pe timp nedeterminat, termenul de prescripţie curge de la data când comodantul a cerut comodatarului restituirea bunului, manifestându-şi dorinţa de denunţare a convenţiei (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2300/1989, în C. Turianu, Contracte civile speciale, p. 248).