Art. 1283 Noul cod civil Efecte Efectele contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului
Art. 1283
Efecte
(1) Cel care se angajează la a determina un terţ să încheie sau să ratifice un act este ţinut să repare prejudiciul cauzat dacă terţul refuză să se oblige sau, atunci când s-a obligat şi ca fideiusor, dacă terţul nu execută prestaţia promisă.
(2) Cu toate acestea, promitentul nu răspunde dacă asigură executarea obligaţiei terţului, fără a se produce vreun prejudiciu creditorului.
(3) Intenţia promitentului de a se angaja personal nu se prezumă, ci trebuie să reiasă neîndoielnic din contract sau din împrejurările în care acesta a fost încheiat.
| ← Art. 1282 Noul cod civil Transmisiunea drepturilor şi... | Art. 1284 Noul cod civil Efecte Efectele contractului Contractul → |
|---|
1. Deşi nu a fost parte în antecontract, tatăl reclamantului a încheiat actul în numele şi pe seama reclamantului absent, plătind, totodată, şi preţul vânzării. Astfel, s-a realizat o convenţie porte-fort (promisiune pentru altul), fiind evitate formalităţile de numire de către reclamant a unui reprezentant convenţional în persoana tatălui său. Practic, în modul cum s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, tatăl reclamantului a promis că încheierea contractului în formă autentică se va realiza între promitentul-vânzător şi fiul său, trecut în antecontract în calitate de
Citește mai mult
beneficiar-cumpărător. Promovarea de către reclamant a acţiunii în perfectarea vânzării echivalează cu ratificarea contractului încheiat de tatăl său (C.A. Bacău, s. civ., dec. nr. 1719/2001).2. Promisiunea de porte-fort este o obligaţie personală, autonomă a unei persoane care promite contractantului său că va obţine, în favoare-i, angajamentul unui terţ (Coss., s. civ., dec. din 25 ian. 2005, în Code civil 2008, p. 1165).
3. Coindivizarul vânzător care se obligă doar la a depune toată diligenţă pentru întocmirea actelor de vânzare în forma legalizată nu a promis să obţină consimţământul şi al celorlalţi coindivizari,
Tudor Vlad RĂouiescu 613
iar în sarcina sa nu s-a născut decât o obligaţie de mijloace, şi nu una de porte-fort (Cas$., s. civ., dec. din 7 martie 1978, in Code civil 2008, p. 1166).
4. Ratificarea unei promisiuni de porte-fort este un act unilateral care nu are nevoie de concursul beneficiarilor promisiunii şi are drept efect liberarea celui care s-a făcut forte (Coss., s. civ., dec. din 7 martie 1979, în Code civil 2008, p. 1167).
5. în absenţa ratificării venite din partea soţului care nu a participat la vânzarea unei locuinţe de familie, bun comun, actul prin care celălalt soţ a consimţit la această vânzare este nul în întregime (Coss., s. civ., dec. din 11 oct. 1989, în Code civil 2008, p. 1166).
6. Promisiunea faptei altuia, spre deosebire de contractul de cauţiune, constituie un angajament principal. în caz de refuz al terţului de a se obliga, contractantul are deci drept de regres în contra promitentului (C.S. Canada, dec. din 16/08/2001, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 1787).
7. Nu poate exista convenţie de porte-fort fără consimţământul promitentului. Acest consimţământ nu trebuie să fie expres, însă trebuie să fie evident. Orice îndoială asupra existenţei voinţei de a se obliga trebuie interpretată în favoarea promitentului (C.A. Qutbec, dec. din 21/09/1990, în J.L. Baudouin, Y Renaud, op. cit., p. 1787).
8. în cazul în care într-un contract de vânzare de acţiuni s-a prevăzut obligarea cumpărătorului să determine o terţă persoană să-şi execute obligaţiile faţă de vânzător, atunci executarea obligaţiei respective depinde exclusiv de voinţa pârâtului, nefiind prevăzută nicio sancţiune în cazul neexecutării şi, în situaţia în care nu va reuşi să determine terţa persoană să plătească, cumpărătorul nu dobândeşte calitatea de debitor. în plus, obligaţia asumată este şi „imposibilă", cumpărătorul neavând mijloacele necesare a determina terţa persoană la plată, în condiţiile în care cumpărătorul, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, avea calitatea de acţionar minoritar al terţei persoane. în consecinţă, o asemenea obligaţie este sub condiţie pur potestativă, întrucât depinde doar de voinţa cumpărătorului să acţioneze în sensul în care s-a convenit, neputând fi constrâns la aceasta (I.C.C.J., s. corn., dec. nr. 2933/2005, în V. Terzea, op. cit., voi. II, p. 642).
2. în cazul în care promitentul se obligă şi ca fideiusor, el va fi obligat să repare prejudiciul suferit de beneficiarul promisiunii, nu numai în cazul în care terţul nu se obligă, ci şi
Citește mai mult
atunci când, obţinând angajamentul acestuia, terţul nu îşi va executa prestaţia.3. în toate situaţiile, promitentul nu va fi obligat la despăgubiri dacă va asigura executarea obligaţiei terţului, fără ca prin aceasta să provoace prejudicii creditorului său.
4. Promisiunea faptei altuia nu se prezumă, intenţia de a se angaja personal trebuind să fie neechivocă, conform alin. (3) al art. 1283.
5. O aplicaţie a acestei instituţii o găsim în art. 1230 şi art. 1683, în ceea ce priveşte vânzarea bunurilor altuia.
6. Promisiunea faptei altuia este un contract prin care o persoană - debitorul - se obligă faţă de creditor să determine pe o terţă persoană să-şi asume un anume angajament juridic în folosul creditorului din contract (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 69).
7. Se mai cere, în fine, ca prestaţia care face obiectul contractului să fie personală, adică să fie impusă debitorului (sau debitorilor, când din contract se nasc obligaţii reciproce); aceasta nu vrea să zică că făgăduinţa prestaţiei unui terţ este nulă. O asemenea făgăduinţă, consfinţită prin contract, adică acceptată de creditor, obligă pe promitentul la un facere: prestaţia lui constă în a procura executarea prestaţiei terţului, şi această obligaţie se transformă în caz de neexecutare, în daune-interese (M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 404-405).
8. Ceea ce în specie constituie obiectul obligaţiunei nu este deci faptul celui de al treilea promis de mine, ci însuş faptul meu (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. V, p. 99).
9. Prin acest act, promitentul îi promite cocontractantului său că terţul va ratifica un angajament determinat; el se angajează personal, dar persoana (terţul) pentru care s-a purtat garant nu este angajată. Dacă terţul nu ratifică, creditorul va avea regres contra promitentului, în măsura prejudiciului pe care i-l cauzează refuzul terţului; dacă terţul ratifică, el este angajat din ziua promisiunii promitentului porte-fort (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 453).
10. Obligaţia porte-fort-ului este însă o obligaţie determinată, de rezultat, iar nu de diligenţă, de mijloace, deoarece el garantează personal că actul va fi ratificat (D. Cosma, op. cit., p. 388).
11. Validitatea unei asemenea promisiuni nu-i supusă niciunei condiţii de formă (T.R. Pope seu, P. Anca, op. cit., p. 118).
12. Nu trebuie confundată promisiunea de porte-fort nici cu promisiunea de bune oficii, nici cu fidejusiunea. (...) Promisiunea de bune-oficii are drept obiect o obligaţie de mijloace, promisiunea de porte-fort una de rezultat. în timp ce fidejusorul se obligă să se substituie debitorului în caz de neexecutare din partea acestuia, porte-fort-ul promite doar obţinerea angajamentului unui terţ, dar nu garantează executarea obligaţiei (F. Terre, P. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 527).
13. Nimic însă nu-l împiedică pe promitent să se oblige expres sau tacit faţă de creditor că va garanta nu numai obţinerea angajamentului terţului, ci şi executarea acelui angajament. Aşadar, promitentul îşi poate asuma ambele obligaţii, fiind, în acelaşi timp, promitent porte-fort şi fidejusor (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 599).
14. în caz de neexecutare, cel care s-a făcut forte-fort nu va putea fi silit să execute el obligaţia, ci numai ţinut să plătească despăgubiri (T. lonaşcu, E.A. Barasch et alii, op. cit., voi. I, p. 315).
15. Fapta terţului poate fi de ordin material sau poate fi un act juridic referitor la un fapt pozitiv (încheierea unui contract, ratificarea unui act juridic anulabil) sau la o abstenţiune (T.R. Pope seu, P. Anca, op. cit., p. 117).
16. Promisiunea faptei altuia este frecvent utilizată pentru a încheia acte juridice în numele şi pe seama unei persoane absente sau incapabililor, fără a avea o împuternicire legală sau convenţională în acest sens (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 598).
17. Ratificarea are un efect retroactiv până la data promisiunii făcute de către partea contractantă respectivă (T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 118).
În cazul refuzului terţului de a se obliga sau de a ratifica, promitentul este ţinut să repare prejudiciul cauzat beneficiarului, regulile aplicabile fiind cele ale răspunderii contractuale.
A doua ipoteză, prevăzută de textul art. 1.283 alin. (1) noul cod civil, se referă la situaţia în care promitentul a promis garanţia sa personală (fideiusiunea) pentru
Citește mai mult
executarea prestaţiei promise, iar terţul a acceptat să se oblige, dar nu execută prestaţia, caz în care promitentul fideiusor este de asemenea ţinut să repare prejudiciul.Având în vedere prevederile alin. (2) şi (3), în cazul în care părţile aleg ca promisiunea faptei altuia să se întocmească sub forma unui act notarial, intenţia promitentului de a se angaja personal faţă de beneficiar trebuie să rezulte neîndoielnic din contract.
Promisiunea faptei altuia poate fi şi un contract sinalagmatic, atunci când dă naştere la prestaţii în sarcina ambelor părţi, spre exemplu, când beneficiarul se obligă să plătească promitentului o sumă de bani în cazul în care îşi va îndeplini obligaţiile şi terţul va încheia sau va ratifica contractul.