Art. 1284 Noul cod civil Efecte Efectele contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului
Art. 1284
Efecte
(1) Oricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terţ.
(2) Prin efectul stipulaţiei, beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei.
| ← Art. 1283 Noul cod civil Efecte Efectele contractului Contractul | Art. 1285 Noul cod civil Condiţiile privind terţul beneficiar... → |
|---|
1. în acelaşi mod în care facem stipulaţii în favoarea noastră, putem la fel de bine să stipulăm în favoarea unui terţ, dacă există un interes direct şi imediat, chiar şi numai de natură morală, pentru a face această stipulaţie (Req., 30 aprilie 1888, în Code civil 2008, p. 1168).
2. Prin sentinţa civilă nr. 143 din 17 februarie 2000, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea în despăgubiri, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 150 milioane lei reprezentând daune morale, a obligat pârâtul
Citește mai mult
ziarul N. să publice scuze publice, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 1 milion lei/zi întârziere, şi a respins cererea reclamantului privind executarea în beneficiul B.N.O.R. a despăgubirilor stabilite în sarcina pârâtului. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, prin decizia civilă nr. 40 din 26 iunie 2000, a respins apelurile declarate atât de pârât, cât şi de reclamant. în esenţă, acesta din urmă a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul respingerii cererii sale privind executarea în beneficiul B.N.O.R. a despăgubirilor stabilite în sarcina pârâtului. Prin recursul declarat, reclamantul a susţinut că, în mod nelegal, i s-a respins această cerere, deoarece - pe de o parte - are dreptul să dispună de suma cuvenită cu titlu de daune morale, iar - pe de altă parte - stipulaţia pentru altul are nu numai un izvor contractual, ci, atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii, precum voinţa de stipula pentru altul, desemnarea terţului şi un interes, nimic nu împiedică instanţa să confere forţă obligatorie unei asemenea modalităţi de executare a obligaţiei. Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul ca nefondat, prin decizia civilă nr. 613 din 26 ianuarie 2001 (nepublicată), cu următoarea motivare: stipulaţia pentru altul presupune existenţa unui contract prin care o persoană, numită promitent, se obligă faţă de o altă persoană, numită stipulant, să execute o anumită prestaţie în folosul unei terţe persoane, numită beneficiar, care nu participă şi nici nu este reprezentată la încheierea contractului. Prin definiţie, obligaţia faţă de terţul beneficiar „trebuie să-şi aibă izvorul într-un raport juridic contractual, existent între două părţi - stipulant şi promitent care trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate a oricărui contract şi să cuprindă o clauză în temeiul căreia terţul beneficiar să dobândească, în mod direct, dreptul său de sine stătător împotriva promitentului". întrucât, în speţă, între stipulantul-redamant şi promitentul-pârât nu există un asemenea raport juridic contractual, care să permită plata sumei stabilite cu titlu de despăgubiri către un terţ beneficiar, cererea reclamantului nu poate fi realizată în acest cadru procesual (opud M. Avram, op. cit., p. 320-321).3. Constituie o stipulaţie pentru altul vânzarea în care preţul se plăteşte unui terţ (C.S. Canada, dec. din 26/06/1969, în J.L. Baudouin, Renaud, op. cit., p. 1793).
4. Angajamentul tatălui, după divorţ, de a-şi desemna copiii ca beneficiari ai unei poliţe de asigurare de viaţă, constituie o stipulaţie pentru altul, şi nu îndeplinirea unei obligaţii alimentare (C.S. Canada, dec. din 12/02/2002, înJ.L. Baudouin, Renaud, op. cit., p. 1791).
2. Pentru a stipula valabil în favoarea altuia, este suficient ca stipulantul să aibă un
Citește mai mult
interes moral ca obligaţia să fie executată în favoarea unui beneficiar.3. Contractul în folosul unei terţe persoane este o veritabilă excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 70).
4. Stipulaţia pentru altul este, aşadar, contractul prin care o persoană, stipulantul, convine cu o altă persoană, promitentul, ca acesta din urmă să execute o prestaţie în favoarea unei terţe persoane, beneficiarul, care nu a luat parte la încheierea contractului (T.R. Pope seu, P. Anca, op. cit., p. 119).
5. Pentru ca asemenea stipulaţiune, făcută pentru altul, să fie nulă sau inutilă, ea trebuie însă să fie făcută în numele meu, căci ea ar fi validă, dacă ar fi fost făcută în numele celui de-al treilea (nomine alieno), în basa unui raport juridic, precum ar fi mandatul sau gestiunea de afaceri, care mi-ar da dreptul de a o face (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. V, p. 100).
6. Stipulaţia pentru altul dă naştere la un drept în favoarea unei terţe persoane, pe care niciuna dintre părţile contractante nu era împuternicită să o reprezinte la contractare (T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 119).
7. în stipulaţia pentru altul, atingerea adusă relativităţii contractelor este certă, deoarece convenţia face să se nască un drept în favoarea unui terţ care nu era şi nu devine parte (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 442).
8. Stipulaţia pentru altul, fiind o clauză într-un contract sau, alteori, un contract în favoarea unui terţ, încheiat între stipulant şi promitent, trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale de validitate prevăzute de legea în vigoare: capacitatea părţilor, consimţământul liber şi neviciat, un obiect şi o cauză licită şi morală (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 606).
9. Terţul are un drept direct contra promitentului. Prestaţia furnizată terţului n-a aparţinut niciodată stipulantului, cu niciun titlu; ea nu a tranzitat niciodată patrimoniul său: în consecinţă, creditorii stipulantului nu o pot lua (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 451).
10. Terţul beneficiar nu este însă parte în contract. De aceea, el nu poate cere rezoiu-ţiunea contractului încheiat între stipulant şi promitent; soluţia se întemeiază şi pe faptul că, de regulă, rezoluţiunea contractului nu-i poate profita şi, prin urmare, nu are niciun interes pentru a obţine desfiinţarea judiciară a contractului (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 610).
11. Asigurarea de persoane este facultativă, iar dacă se încheie în beneficiul unui terţ, acesta are poziţia unui beneficiar dintr-o stipulaţie pentru altul (P. Perju, Jurisprudenţa, p. 249).
Citește mai mult
numeşte terţ beneficiar. Aşadar, în cazul stipulaţiei pentru altul, promi-tentul se obligă faţă de stipulant să execute o prestaţie în favoarea terţului beneficiar, acesta din urmă neparticipând la încheierea convenţiei respective nici direct, nici reprezentat de stipulant.Indirect, stipulaţia pentru altul poate duce la o schimbare de debitor, anume atunci când stipulaţia este făcută în scopul achitării unei datorii de către debitorul iniţial, prin intermediul unei alte persoane, pe care o face debitor al creditorului său. (După cum am precizat în paragraful anterior, stipulaţia pentru altul poate constitui şi un mijloc juridic indirect de schimbare a persoanei subiectului activ al raportului juridic obligaţional, anume atunci când ea este dublată de stingerea unei obligaţii anterioare a promitentului faţă de stipulant, obligaţie având ca obiect prestaţia pe care promitentul urmează să o execute în favoarea terţului beneficiar.) Trebuie subliniat că, pe această cale, nu se realizează o transmitere directă a calităţii de debitor, întrucât vechiul debitor (stipulantul) nu este liberat faţă de creditorul său (terţul beneficiar) prin efectul stipulaţiei, neavând loc o transmitere a datoriei, ci se creează un nou drept de creanţă. De altfel, terţul beneficiar nici nu poate fi obligat să accepte dreptul stipulat în favoarea sa, iar pentru ipoteza în care terţul beneficiar nu acceptă stipulaţia, art. 1286 alin. (1) C.civ. dispune că dreptul său se consideră a nu fi existat niciodată.