Art. 1288 Noul cod civil Mijloacele de apărare ale promitentului Efectele contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului
Art. 1288
Mijloacele de apărare ale promitentului
Promitentul poate opune beneficiarului numai apărările întemeiate pe contractul care cuprinde stipulaţia.
| ← Art. 1287 Noul cod civil Revocarea stipulaţiei Efectele... | Art. 1289 Noul cod civil Efecte între părţi Efectele... → |
|---|
2. Debitorul prestaţiei poate opune acţiunii terţului orice excepţii întemeiate pe vreo cauză de incapacitate a terţului: vicii de consimţământ, vicii de formă ale contractului, nulităţi absolute ce a izbi contractului principal; sau pe împrejurarea că stipulantul nu şi-a îndeplinit el însuşi obligaţiile (C. Hamangiu, I. Rosetti-Balânescu, Al. Baicoianu, op. cit., voi.
Citește mai mult
II, p. 529).3. Dreptul terţului beneficiar îşi are însă sursa în contractul încheiat de stipulant cu promitentul, astfel că acesta din urmă poate opune terţului beneficiar excepţiile pe care le-ar fi putut invoca împotriva stipulantului, ca, de pildă, lipsa unei condiţii de validitate a contractului de bază (D. Cosma, op. cit., p. 391).
Pentru a opera efectele stipulaţiei, trebuie îndeplinite următoarele condiţii legate de persoana beneficiarului:
– acesta trebuie să fie determinat sau determinabil la momentul stipulaţiei (la data încheierii contractului între promitent şi stipulant) şi
– trebuie să existe la data la care promitentul trebuie să-şi execute obligaţia.
Este de reţinut
Citește mai mult
că pentru a produce efecte, terţul beneficiar trebuie să accepte stipulaţia (art. 1.286 NCC), în caz contrar considerându-se că dreptul său nu a existat niciodată.Având în vedere această dispoziţie legală, recomandăm ca, în cazul în care părţile aleg forma autentică notarială pentru convenţia lor care conţine o stipulaţie pentru altul, să se insereze în cuprinsul actului o menţiune în sensul celor enunţate mai sus.
Stipulaţia poate fi acceptată şi după decesul părţilor contractante (promitent şi stipulant).
Aşa cum am arătat mai sus, prin mecanismul stipulaţiei pentru altul, deşi dreptul s-a născut direct în patrimoniul terţului, acesta trebuie să-l accepte, neacceptarea având ca efect rămânerea dreptului în patrimoniul stipulantului.
Această problemă suscită un interes de ordin practic deosebit în cazul drepturilor supuse înscrierii în cartea funciară, mai ales din perspectiva efectului constitutiv de drept al cărţii funciare.
În NCC nu este prevăzut expres modul de înscriere în cartea funciară al unui astfel de contract care are ca obiect transmiterea unor drepturi reale imobiliare, de aceea apreciem că se va înscrie provizoriu contractul în cartea funciară chiar dacă o astfel de înscriere nu este menţionată în enumerarea de la art. 898 NCC.
Înscrierea definitivă în cartea funciară a dreptului beneficiarului se va face ca urmare a justificării dreptului său, prin acceptare, în
caz contrar justificându-se dreptul stipulantului.
Evident că, într-un contract care conţine o stipulaţie pentru altul, persoana beneficiarului trebuie să fie determinată, iar actul de acceptare urmează să fie încheiat în formă autentică notarială deoarece va constitui justificarea dreptului şi va fi supus înscrierii
în cartea funciară.
În cazul în care beneficiarul nu va accepta dreptul, în cartea funciară va fi înscris dreptul stipulantului, neacceptarea de către beneficiar constituind justificarea dreptului stipulantului.
În ceea ce priveşte revocarea stipulaţiei, din textul art. 1.287 NCC ar rezulta două ipoteze:
1) stipulantul poate revoca unilateral stipulaţia doar în cazul în care când promitentul nu are interes să execute stipulaţia.
– Acest drept al stipulantului nu poate fi exercitat de creditorii sau succesorii săi.
– În acest caz, revocarea produce efecte din momentul când a ajuns la promitent şi, dacă nu a fost desemnat un alt beneficiar, profită stipulantului şi moştenitorilor lui.
2) revocarea se face cu acordul ambelor părţi, în cazul în care promitentul are interes să execute stipulaţia.
– Având în vedere că aprecierea interesului este întotdeauna subiectivă, recomandăm ca notarii să consilieze părţile în sensul ca revocarea unei stipulaţii pentru altul să se facă prin acordul părţilor.
– Stipulaţia poate fi revocată numai dacă acceptarea nu a ajuns la stipulant sau la promitent [art. 1.286 alin. (2) NCC], motiv
pentru care într-o convenţie de revocare aceştia trebuie să declare pe propria răspundere că nu au primit acceptarea.
– Din interpretarea acestui text legal ar rezulta că este necesară comunicarea acceptării de către terţul beneficiar. În cazul în care nu s-ar comunica, sancţiunea ar fi aceea că părţile contractului ar putea face revocarea oricând. De altfel, în toate cazurile acceptarea este un act supus comunicării.
– Problema prezintă interes practic în cazul drepturilor supuse înscrierii în cartea funciară. Este recomandabil ca înscrierea în cartea funciară a acceptării să se facă numai dacă se face şi dovada comunicării acesteia (similar pactului de opţiune).
Potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:
Dispoziţiile art. 1.289-1.294 din Codul civil se aplică numai în cazul în care contractul secret este încheiat după intrarea în vigoare a Codului civil.