Art. 1293 Noul cod civil Actele unilaterale Efectele contractului Contractul

CAPITOLUL I
Contractul

SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului

Art. 1293

Actele unilaterale

Dispoziţiile referitoare la simulaţie se aplică în mod corespunzător şi actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre autorul actului şi destinatarul său.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1293 Noul cod civil Actele unilaterale Efectele contractului Contractul




Ion Filimon 8.08.2015
1. Simulaţia poate fi întâlnită atât în materia contractelor, cât şi în cea a actelor juridice unilaterale, destinate unei persoane determinate, simulaţia existând prin acordul dintre autorul actului şi destinatarul său.

2. întrucât esenţa simulaţiei o constituie întotdeauna un acord simulatoriu (act bilateral), actul public şi/sau, după caz, actul secret pot/poate să ia forma unui act unilateral. Se pot distinge, astfel, mai multe situaţii: a) actul secret este de natură contractuală, iar actul public este unilateral. Se remarcă însă că, în această ipoteză, simulaţia este tot o excepţie de la
Citește mai mult principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului, ca act secret, cu singura particularitate că actul public este unilateral; b) actul secret este unilateral, iar actul public este un contract; de exemplu, una dintre părţi face o recunoaştere de datorie (actul secret) ca act unilateral, dar - pe de altă parte - părţile întocmesc un înscris aparent din care rezultă că s-a făcut o remitere de datorie care este un act bilateral (actul public). în acest caz, suntem în prezenţa unei excepţii de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a actului juridic unilateral, în sensul că terţii sunt îndreptăţiţi să nu ţină seama de efectele actului unilateral secret. Aceasta înseamnă că recunoaşterea de datorie nu va fi opozabilă terţilor - precum creditorilor debitorului care a recunoscut datoria astfel încât din punctul lor de vedere plata care s-ar face de către acesta ar urma să fie o plată nedatorată, din moment ce obligaţia s-a stins prin „iertarea de datorie". O asemenea simulaţie poate prezenta interes, de exemplu, atunci când, pentru obţinerea unui credit, o persoană are interesul de a-şi dovedi solvabilitatea; c) atât actul secret, cât şi actul public sunt unilaterale; de exemplu, prin actul public una dintre părţi renunţă la o moştenire, iar prin actul secret cealaltă parte recunoaşte că averea defunctului revine ambelor părţi în calitate de moştenitoare legale care au acceptat moştenirea tacit. Faţă de terţi va produce efecte actul public al renunţării, iar cealaltă parte apare ca unică moştenitoare legală; între părţi va produce efecte recunoaşterea, astfel încât partea care a renunţat doar aparent poate cere predarea bunurilor din moştenire care i se cuvin potrivit cotelor legale (M. Avram, op. cit., p. 105-106).

3. Simulaţia este posibilă în cazul actelor juridice unilaterale supuse comunicării, deoarece se poate realiza actul secret (inclusiv acordul simulatoriu) între autorul manifestării unilaterale de voinţă (actul aparent) şi cel căruia aceasta trebuie să îi fie adusă la cunoştinţă pentru a produce efecte juridice (F.A. Baias, op. cit., p. 87).

4. Noi credem că e posibilă simulaţia şi în cazul actelor juridice unilaterale nesupuse comunicării, dar care au un destinatar determinat sau determinabil, întrucât cu acesta din urmă se poate încheia actul secret (acordul simulatoriu). Exemplul edificator în această privinţă ni se pare a fi legatul, act unilateral prin excelenţă nesupus comunicării, dar susceptibil de simulaţie (...) (Idem, p. 88).

5. Nu este posibilă simulaţia în actele juridice unilaterale cu destinatar nedeterminat, adresate publicului, cum ar fi promisiunea publică de recompensă sau promisiunea publică de premiere, întrucât în cazul lor nu se poate realiza acordul simulatoriu; astfel de acte unilaterale sunt susceptibile să creeze aparenţa numai prin intermediul rezervei mentale, care nu produce, însă, efecte juridice (Ibidem).
Răspunde
Nelson Denisa 28.12.2014
Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:

Art. 109. Dispoziţiile art. 1.289-1.294 din Codul civil se aplică numai în cazul în care contractul secret este încheiat după intrarea în vigoare a Codului civil.
Răspunde
Avocat Alexandru Surdescu 5.04.2013
Acest articol se referă la o condiţie esenţială a existenţei simulaţiei, respectiv aşa-numitul (de către doctrina juridică) "acord simulatoriu". Ideea de acord simulatoriu sugerează o reprezentare comună a părţilor, anterior încheierii actului public şi actului secret, reprezentare comună în care părţile să organizeze întreaga operaţiune a simulaţiei şi toate manoperele prin care se va disimula adevărata relaţie dintre ele faţă de terţi.

Acordul simulatoriu este sinonim cu intenţia părţilor de a simula şi constă în voinţa lor ca acea operaţiune juridică să producă toate efectele juridice
Citește mai mult specifice simulaţiei. Ea nu se reduce doar la intenţia de a-i determina pe terţi să creadă într-o aparenţă juridică, împrejurare care s-ar putea realiza şi printr-o simplă modificare secretă a contractului.

Aşadar, intenţia de a simula se deosebeşte de discordanţa ce poate apărea spontan între voinţa declarată şi voinţa reală, care se va rezolva prin interpretarea contractului. Deşi nu este menţionat expres de legiuitor, condiţia existenţei sale se deduce destul de limpede din prevederile prezentului articol 1293 din noul Cod Civil.

Intenţia de a simula se obiectivează în acordul simulator al pârtilor, acord care intervine cel târziu în momentul perfectării actului secret în sens de negotium. În lipsa unui astfel de acord, nu există simulaţie. Dacă părţile încheie un act secret, iar ulterior îl modifică sau revocă printr-o nouă înţelegere este vorba de manifestări succesive de voinţă, care nu produc efectele simulaţiei. Intenţia de a simula, conţinută în acordul simulator din actul secret, este un element intern al simulaţiei, care ţine de esenţa acestei operaţiuni juridice.
Răspunde