Art. 1381 Noul cod civil Obiectul reparaţiei Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale Răspunderea civilă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 6-a
Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 6-a
Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale
Art. 1381
Obiectul reparaţiei
(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.
(2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
(3) Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.
| ← Art. 1380 Noul cod civil Cauze de exonerare Răspunderea pentru... | Art. 1382 Noul cod civil Răspunderea solidară Repararea... → |
|---|
1. Prejudiciul viitor este, de asemenea, supus reparării, dacă există siguranţa producerii sale, precum şi elemente îndestulătoare pentru a-i determina întinderea (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 924/1973, în C.D. 1973, p. 175).
2. Nu este eventual, ci viitor, prejudiciul încercat de copilul minor al cărui părinte a fost ucis, chiar dacă la data morţii părintele nu presta efectiv întreţinerea copilului său, deoarece acesta din urmă ar fi putut obţine oricând obligarea părintelui la plata unei pensii de întreţinere (Trib. Suprem, $. per)., dec. nr. 690/1989, în Dreptul nr. 4/1990, p. 75).
2. Textul instituie principiul potrivit căruia cauzarea unui prejudiciu, indiferent de
Citește mai mult
natura sau întinderea lui, determină, în favoarea victimei, naşterea dreptului de a solicita şi obţine repararea daunei suferite. Dreptului la reparaţie, care ia naştere în momentul producerii prejudiciului, îi sunt aplicabile toate prevederile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor, instituţii reglementate de noul Cod civil în Titlurile V-VII (art. 1469-1634).3. Prejudiciul este elementul esenţial al răspunderii civile, fiind o condiţie fundamentală şi necesară a acesteia, de sine stătătoare. Prejudiciul este nu numai condiţia răspunderii civile, dar şi măsura ei, autorul fiind obligat în limita daunei cauzate (I.M. Anghel, Fr. Deak, M.F. Popa, op. cit., p. 81; L. Pop, Drept civil român, p. 199).
4. Conţinutul prejudiciului se materializează în consecinţele păgubitoare, de natură patrimonială sau nepatrimonială, apărute ca urmare a încălcării drepturilor civile subiective sau a simplelor interese legitime ale persoanelor (I. Albu, V. Ursa, Răspunderea civilă pentru daunele morale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 29).
5. în cazul răspunderii civile delictuale, despăgubirea care se acordă este întotdeauna patrimonială, fie că despăgubirea constă în repararea în natură a pagubei suferite, fie că ea constă în echivalentul bănesc al acestei daune, acordându-se despăgubiri patrimoniale şi pentru repararea prejudiciilor fără caracter patrimonial, a daunelor morale (C. Stătescu, C. Bîrson, TGO, p. 147-148).
6. Obiectul reparaţiei îl reprezintă prejudiciile cauzate, indiferent de natura acestora. Aşadar, pot face obiectul reparaţiei: prejudiciile patrimoniale sau cele nepatrimoniale; prejudiciile cauzate persoanei umane sau cele cauzate bunurilor sale; prejudiciile previzibile sau imprevizibile; prejudiciile instantanee sau succesive, prejudicii temporare sau prejudicii permanente; prejudicii iniţiale sau daune subsecvente etc. (L. Pop, Drept civil român, p. 200-201; I. Albu, V. Ursa, op. cit., p. 31-36).
7. Pentru a da dreptul la reparaţie, prejudiciul patrimonial trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. întotdeauna este cert prejudiciul actual, dar cert este şi prejudiciul viitor, care, deşi nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind, astfel, susceptibil de evaluare; nu este cert, însă, prejudiciul eventual (C. Stătescu, C. Bîrsan, TGO, p. 154-158).