Art. 1377 Noul cod civil Noţiunea de pază Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri Răspunderea civilă

CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă

SECŢIUNEA a 5-a
Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri

Art. 1377

Noţiunea de pază

În înţelesul dispoziţiilor Art. 1375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1377 Noul cod civil Noţiunea de pază Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri Răspunderea civilă




Ion Filimon 8.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Prin lucruri susceptibile de a cauza prejudicii înţelegem orice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în mişcare, între care şi electricitatea. Obligaţia de supraveghere, de pază asupra lucrului revine proprietarului, deoarece, în baza acestei calităţi, numai acesta are dreptul şi obligaţia de control asupra lucrului şi, deci, îndreptăţirea de a lua măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situaţia de a cauza altora un prejudiciu. Chiar dacă pârâtul (proprietarul) nu a determinat în mod nemijlocit producerea faptei păgubitoare, în sarcina lui se reţine
Citește mai mult neîndeplinirea unor obligaţii de diligenţă ce constau în sarcina de a controla periodic instalaţia electrică a imobilului său, ceea ce ar fi determinat înlăturarea situaţiei păgubitoare (C.S.J., s. civ., dec. nr. 2725/2003, în Dreptul nr. 7/2004, p. 252).

2. Pentru paguba cauzată de lucruri răspunde cel care le are sub pază juridică. Aceasta nu este legată întotdeauna de calitatea de proprietar al lucrului, ci şi de aceea de posesor, întrucât şi într-o asemenea situaţie trebuie avut în vedere raportul juridic ce presupune, prin natura lui, existenţa unei obligaţii de supraveghere şi control asupra lucrului, în afara persoanei căreia îi aparţine în proprietate sau administrare directă (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2199/1974, în C.D. 1974, p. 146).

3. Prezumţia de responsabilitate nu se referă numai la paza materială, care presupune numai contactul nemijlocit cu lucrul şi are temeiul într-o situaţie de fapt, ci şi la paza juridică al cărei temei este dreptul ce aparţine persoanei fizice sau juridice care, fără a avea un contact nemijlocit cu lucrul, exercită dreptul de folosinţă, control şi directivă asupra lucrului, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Dacă proprietarul transmite altei persoane paza juridică asupra folosinţei bunului, calitatea de paznic juridic revine persoanei care deţine lucrul în baza convenţiei, iar prezumţia de răspundere a proprietarului nu mai funcţionează. Dacă însă încredinţează lucrul unui prepus al său, prezumţia de răspundere operează, deoarece proprietarul nu a pierdut paza juridică, existenţa raportului de subordonare dintre el şi prepus implicând menţinerea dreptului şi obligaţiei sale de control şi directivă. Prezumţia de răspundere nu operează în cazul în care a pierdut paza juridică a bunului ca urmare a sustragerii frauduloase, care exclude culpa sa personală (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 528/1982, în R.R.D. nr. 3/1983, p. 67).

4. în cazul în care un bun a cauzat producerea unui prejudiciu ca urmare a unei defecţiuni tehnice, intervenită în cursul exploatării normale, defecţiune care s-a datorat unei situaţii intrinseci, răspunderea pentru prejudiciile cauzate nu va reveni persoanei căreia i s-a încredinţat paza juridică, dacă nu se face dovada culpei proprii a acestei persoane. într-o asemenea situaţie, va putea fi antrenată răspunderea proprietarului bunului (Trib. Constanţa, s. civ., dec. nr. 2955/2001, portal.just.ro).
Răspunde
Ion Filimon 8.08.2015
1. Pentru a defini noţiunea de pază, care constituie elementul esenţial al răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale sau de lucruri, legiuitorul indică persoanele care pot exercita paza - proprietarul sau orice altă persoană care are posesia animalului sau a lucrului -, precizează temeiul în care se exercită paza - în baza legii, a unui contract sau doar în fapt - şi precizează modul în care se exercită controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului - independent şi în interes propriu.

2. Trebuie făcută distincţie între paza juridică şi paza materială, cu precizarea că
Citește mai mult cine are paza juridică va fi obligat să repare prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri, aceasta conferind „autoritate" asupra animalului sau lucrului, în baza acesteia exercitându-se prerogativele de stăpânire şi de direcţionare în interes propriu (L. Pop, Drept civil român, p. 288).

3. Paza juridică implică o stare de drept şi aparţine persoanei fizice sau persoanei juridice care are în mod independent puterea, folosinţa, diriguirea, controlul şi supravegherea asupra lucrului sau animalului. Paza juridică decurge, de regulă, dintr-un drept subiectiv asupra lucrului sau animalului, dreptul de proprietate, dreptul de folosinţă etc. însă răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri sau animale poate fi legată şi de o pază care nu decurge dintr-un raport juridic (M. Eliescu, op. cit., p. 345).

4. Paza materială implică o stare de fapt care constă în deţinerea fizică a lucrului sau animalului, fiind subordonată celei juridice, fără a-i conferi deţinătorului un drept de folosinţă şi direcţionare proprie asupra lucrului sau animalului (C. Stătescu, C. Bîrsan, TGO, p. 288-289).

5. Art. 1377 defineşte noţiunea de pază a lucrului sau animalului; după modul în care este formulat, permite clarificarea problemei dacă paza juridică în această materie este o stare de drept sau, dimpotrivă, ea poate fi şi o stare de fapt. Definiţia subliniază faptul că paza juridică constă în controlul şi supravegherea pe care o persoană o exercită, în temeiul unui drept sau chiar numai în fapt, asupra unui lucru sau animal, de care se serveşte în interes propriu.

6. Temeiul pazei juridice îl constituie, de regulă, un drept care îi conferă păzitorului juridic puterea independentă de direcţie, control şi supraveghere a lucrului sau animalului. Am afirmat de regulă, deoarece sunt şi situaţii când un lucru sau animal cauzează un prejudiciu aflându-se doar în fapt sub controlul şi supravegherea unei persoane, fără niciun temei juridic şi chiar împotriva voinţei celui care are un drept asupra acestuia, cum este situaţia persoanei care a furat un lucru sau un animal (L. Pop, Contribuţii, p. 464-465).

7. Cine poate exercita paza juridică asupra lucrurilor sau animalelor şi va fi răspunzător de prejudiciile cauzate de acestea? în primul rând proprietarul, chiar şi în situaţia în care a pierdut ori a abandonat lucrul sau animalul sau în caz de neuz al acestora. în al doilea rând, titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (în privinţa lucrului) - uzufruct, uz, abitaţie, superficie, servitute aparentă. în al treilea rând, titularul posesiei, care exercită stăpânirea lucrului sau animalului, bucurându-se de prezumţia de proprietate ca efect al posesiei. în fine, poate avea paza juridică a lucrului sau animalului orice altă persoană, în baza unui contract (de închiriere, de împrumut de folosinţă etc.) sau chiar dacă numai în fapt exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu (I.M. Anghel, Fr. Deak, M.F. Popa., op. cit., p. 193; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 237).
Răspunde