Art. 1568 Noul cod civil Transferul drepturilor Cesiunea de creanţă în general Cesiunea de creanţă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Cesiunea de creanţă
SECŢIUNEA 1
Cesiunea de creanţă în general
Cesiunea de creanţă
SECŢIUNEA 1
Cesiunea de creanţă în general
Art. 1568
Transferul drepturilor
(1) Cesiunea de creanţă transferă cesionarului:
a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată;
b) drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate.
(2) Cu toate acestea, cedentul nu poate să predea cesionarului, fără acordul constituitorului, posesia bunului luat în gaj. În cazul în care constituitorul se opune, bunul gajat rămâne în custodia cedentului.
| ← Art. 1567 Noul cod civil Felurile cesiunii Cesiunea de creanţă... | Art. 1569 Noul cod civil Creanţe care nu pot fi cedate Cesiunea... → |
|---|
1. Potrivit art. 1136 C. civ. 1864, vinderea sau cesionarea unei creanţe cuprinde accesoriile creanţei, precum cauţiunea, privilegiul şi ipoteca. în speţă, contractul iniţial de vânzare-cum-părare, încheiat între P. şi P. A. prevedea dreptul vânzătorului de a pretinde penalităţi de 0,15% din valoarea facturii, pentru fiecare zi de întârziere. Vânzătoarea P. a cesionat reclamantei
O.R. creanţele certe, lichide şi exigibile, rezultate din facturile menţionate în contractul iniţial. Deşi pârâta P.A. a semnat contractul de cesiune prin care s-a obligat să-i achite reclamantei aceste
Citește mai mult
sume, nu a plătit penalităţile, motivând, fără a dovedi, că predarea creanţelor s-a făcut prin renunţarea la plata penalităţilor respective. Prin urmare, recursul pârâtei a fost respins, în raport cu prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 (art. 2537 NCC - n.n.), şi art. 405 lit. a) C. proc. civ., s-a acordat o interpretare corectă stării de fapt, reţinându-se ca fiind întrerupt termenul de prescripţie pentru plata penalităţilor, prin recunoaşterea creanţei de către pârâtă, la 31 ianuarie 2002, când aceasta a achitat debitul principal, situaţie în care a recunoscut şi penalităţile de întârziere (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1824/2006, în J.S.Com. 2006, p. 108).2. Potrivit art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, modificată, cesiunea creanţelor bancare neperformante este supusă dispoziţiilor art. 1391 şi urm. C. civ. 1864, referitoare la cesiunea de creanţă şi are ca efect principal subrogarea A.V.A.S. în toate drepturile principale şi accesorii ale creditorilor cedenţi, iar potrivit alin. (2), în cazul proceselor şi al cererilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau arbitrale, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită, A.V.A.S. se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale cedentului şi dobândeşte calitatea procesuală pe care acesta o avea în momentul preluării. Drept urmare, cum subrogarea A.V.A.S. în drepturile şi obligaţiile procesuale ale cedentului este o subrogare legală, critica recurentei cu privire la excepţia calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte R.B., şi a modului ei de rezolvare nu poate fi primită (I.C.C.J., s. com., dec. 1349/2007, înJ.S.Com. 2007, p. 102).
3. Prin contractul de cesiune, intervenienţii au dobândit toate drepturile conferite de lege titularului de brevet, inclusiv dreptul de a exercita acţiunea în contrafacere, ceea ce face ca intervenienţii să aibă calitate procesuală activă în cererea de intervenţie principală, care, aşa cum au arătat recurentele, are acelaşi obiect cu acţiunea reclamantei, respectiv interzicerea actelor de contrafacere şi plata despăgubirilor. Intervenienţii au însă dreptul să ceară despăgubiri numai pentru actele de contrafacere săvârşite de pârâtă ulterior cesiunii, deoarece numai după această dată li s-a produs un prejudiciu prin utilizarea produsului brevetat fără consimţământul lor, în calitate de titulari ai brevetului. Anterior acestei date, eventualul prejudiciu creat de utilizarea invenţiei s-a produs în patrimoniul reclamantei care, dacă nu şi-ar fi încetat existenţa prin dizolvare, şi-ar fi păstrat dreptul la repararea prejudiciului, în lipsa unei clauze exprese în contractul de cesiune prin care să fi transmis acest drept cesionarilor. Acordarea în favoarea intervenienţilor a despăgubirilor calculate pentru perioada octombrie 1997 -10 octombrie 2000 este lipsită de temei legal, ceea ce face incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (I.C.C.J., $. civ. şi de propr. int., dec. nr. 3157/2006, apud G. Boroi, O. Spineanu-Motei, Codul de procedură civilă adnotot, ed. o 3-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 579, nr. 3). Notă. Deşi priveşte cesiunea (în sens de transfer) a unui drept real (de proprietate intelectuală), iar nu cesiunea de creanţă, am reţinut speţa de faţă pentru o privire comparativă cu o soluţie contrară într-o situaţie comparabilă, menţionată în comentariul nr. 2 din secţiunea „Doctrină" de sub art. 1576.
4. Vânzarea unor drepturi succesorale nu face să treacă asupra cumpărătorului şi calitatea de erede; o asemenea calitate eredele nu o poate transmite la nimeni - semel haeres semper haeres - şi rămânând astfel tot asupra sa este recunoscută prin singurul fapt al cesiunii. O asemenea vânzare nu pune niciodată pe cesionar în raport direct cu creditorii succesiunii şi nu descarcă pe cedent de obligaţiile la care este ţinut în calitatea sa de erede (Trib. Tecuci, 3 octombrie 1891, opud C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 516, nr. 2).
2. Efectul specific între părţi constă în faptul că, din momentul realizării acordului de voinţe, creanţa se transferă către cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea ceden-tului. Creanţa îşi păstrează toate garanţiile şi accesoriile (de exemplu, o creanţă ce constă într-o sumă de bani, va continua să producă aceeaşi dobândă).
Citește mai mult
De asemenea, cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei, indiferent de preţul pe care l-a plătit şi chiar dacă cesiunea s-a făcut cu titlu gratuit (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 469, Ut. A). Toate acestea sunt consecinţe ale faptului că se transferă creanţa propriu-zisă şi nu are loc o stingere a unei creanţe (cea a cedentului faţă de debitorul cedat) urmată de naşterea unei noi creanţe (cea a cesionarului faţă de debitorul cedat).3. Cesiunea nu transferă cesionarului doar emolumentul creanţei, ci şi calitatea de creditor şi, în consecinţă, dacă creanţa cesionată a rezultat dintr-un act juridic, cesionarul devine parte survenită în contractul originar şi dobândeşte toate acţiunile creditorului iniţial (cedentul), cum ar fi acţiunea în plată, acţiunea în garanţie, acţiunea oblică şi chiar acţiunea în nulitate. El este, de asemenea, ţinut de toate clauzele contractului originar, cum ar fi clauza compromisorie.
4. Totuşi, în cazul vânzării drepturilor succesorale, cesionarul nu dobândeşte şi calitatea de moştenitor (a se vedea speţa nr 4 de la secţiunea „Jurisprudenţâ" de sub prezentul articol).
5. Titlul executoriu obţinut de cedent înaintea cesiunii îşi păstrează valabilitatea şi îşi conservă forţa executorie şi în favoarea cesionarului, după realizarea cesiunii (L. Pop, Contribuţii, p. 214-216).
6. Efectele specifice faţă de unele categorii de terţi - în primul rând faţă de debitor -sunt reglementate de art. 1577-1584.