Art. 1572 Noul cod civil Creanţe viitoare Cesiunea de creanţă în general Cesiunea de creanţă

1. Creanţa nu există la momentul încheierii actului de cesiune, dar părţile trebuie să stabilească elementele de identificare a acesteia: creditor-cedent, debitor cedat, obiect, eventuale alte circumstanţe (termen de plată, locul plăţii etc.). Credem că, printre elementele care trebuie menţionate este şi cauza ce va determina existenţa creanţei viitoare, în raport de acest element urmând a fi stabilită întinderea răspunderii cedentului pentru nerealizarea creanţei.

2. Creanţa se consideră transferată din momentul încheierii contractului de cesiune, iar nu din momentul în care aceasta se naşte,

Citește mai mult

astfel că, de principiu, cedentul nu va răspunde pentru nerealizarea creanţei (în sensul de inexistenţă a raportului obligaţional şi nu în cel de solvabilitate a debitorului), întrucât art. 1585 alin. (2) stabileşte că cedentul garantează existenţa creanţei în raport cu data cesiunii. Rezultă că cesiunea unei creanţe viitoare are un pronunţat caracter aleatoriu, cesionarul asumându-şi implicit riscul nerealizării viitoare a creanţei.

3. Cesionarul poate obţine, de la cedent, despăgubiri pentru nerealizarea creanţei viitoare dacă această nerealizare este din vina sa, iar temeiul va fi răspunderea cedentului pentru evicţiune, stabilită de art. 1586 NCC.

4. Drepturile asupra lucrurilor viitoare pot fi cedate prin anticipaţie. Deci se consideră valabilă cesiunea dreptului de a culege beneficiile unei rente viagere (Aubry et Rau, op. cit., p. 185).

5. Drepturile eventuale sau condiţionale, precum şi creanţele cu această natură sunt susceptibile de cesiune. Astfel, se pot ceda produsele (în sensul art. 547 NCC - s.n.] unei opere literare ce va fi realizată în temeiul unui contract încheiat între un autor şi un editor, precum şi sumele ce vor fi datorate de pe urma unei opere deja realizate; în schimb, produsele operei protejate, care n-a făcut încă obiectul vreunei înţelegeri cu un editor, nu sunt susceptibile de cesiune. Coproprietarul în indiviziune al unui imobil poate ceda partea sa eventuală din preţul de licitaţie al acelui imobil (Aubry et Rau, op. cit., p. 186-187).