Art. 1570 Noul cod civil Clauza de inalienabilitate Cesiunea de creanţă în general Cesiunea de creanţă

Art. 1570

Clauza de inalienabilitate

(1) Cesiunea care este interzisă sau limitată prin convenţia cedentului cu debitorul nu produce efecte în privinţa debitorului decât dacă:

a) debitorul a consimţit la cesiune;

b) interdicţia nu este expres menţionată în înscrisul constatator al creanţei, iar cesionarul nu a cunoscut şi nu trebuia să cunoască existenta interdicţiei la momentul cesiunii;

c) cesiunea priveşte o creanţă ce are ca obiect o sumă de bani.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu limitează răspunderea cedentului faţă de debitor pentru încălcarea interdicţiei de a ceda creanţa.

Comentarii despre Art. 1570 Noul cod civil Clauza de inalienabilitate Cesiunea de creanţă în general Cesiunea de creanţă

Ion Filimon 13.08.2015

1. Efectul practic al cesiunii este acela că debitorul cedat va executa obligaţia faţă de noul creditor (cesionarul). Or, acest efect poate fi înlăturat prin convenţia părţilor ce stabileşte interdicţia sau limitarea (în timp sau faţă de anumite persoane) cesiunii. Astfel, cesiunea poate interveni între cedent şi cesionar, dar dacă debitorul refuză, cu temei, îndeplinirea obligaţiei faţă de cel din urmă, efectul practic este nul. Legea permite o astfel de limitare în temeiul principiului libertăţii contractuale (art. 1169 NCC), justificările concrete putând fi extrem de diverse (de exemplu,

Citește mai mult

debitorul şi-a asumat o obligaţie mai oneroasă decât în mod uzual în considerarea calităţilor personale ale creditorului).

2. Clauza de inalienabilitate a creanţei nu mai poate fi invocată de către debitor în cele trei cazuri stabilite de alin. (1), astfel că se revine la regula libertăţii de transfer. Totuşi, cazul prevăzut la lit. c) - creanţa transferată are ca obiect o sumă de bani - este cel mai des întâlnit în practică, iar prin acest fapt tinde să înlăture de la aplicare posibilitatea de instituire a clauzei de inalienabilitate.

3. Interdicţia de a cesiona creanţele băneşti nu produce efecte în privinţa cesionarului (Proiect 2004).

4. Un al patrulea caz se adaugă celor de la alin. (1) şi este prevăzut de art. 1591 NCC, care priveşte creanţa constatată printr-un titlu la purtător.

5. Situaţia reglementată de alin. (2) este următoarea: cedentul şi debitorul cedat au convenit inalienabilitatea creanţei, dar cedentul a încălcat această obligaţia asumată şi a transferat creanţa cesionarului, iar debitorul nu poate refuza executarea obligaţiei faţă de acesta din urmă pentru că se aplică unul dintre cazurile arătate de alin. (1). întâlnim, aşadar, un caz de încălcare a obligaţiei asumate de către parte (cedent), ceea ce atrage răspunderea civilă contractuală a acestuia faţă de co-contractant (debitorul cedat) întemeiată pe art. 1350 NCC.

6. Apreciem că alin. (2) nu este, totuşi, aplicabil în cazul de la alin. (1), lit. a), în contra prevederii exprese în lege, având în vedere că acordul debitorului cu privire la cesiune (ceea ce semnifică cesiunea în ansamblu, deci şi încălcarea clauzei de inalienabilitate) cuprinde, implicit, renunţarea acestuia la răspunderea pentru nerespectarea de cedent a clauzei de inalienabilitate.

7. Lucrurile care sunt cesibile prin natura lor nu pot, în principiu, să fie declarate ince-sibile prin contractul părţilor. Acest lucru se aplică în special rentelor viagere constituite cu titlu oneros (Aubry et Rau, Cours de droit civil franca is, Paris, 1907, voi. V, p. 188). Noul Cod civil a confirmat expres soluţia în privinţa tuturor creanţelor având ca obiect o sumă de bani, creanţe care sunt cel mai des întâlnite în practică.

8. Clauza de inalienabilitate este valabilă dacă se justifică printr-un interes legal, serios şi legitim, care poate fi patrimonial sau moral, cum ar fi acela că cesiunea creanţei este făcută pentru a oferi cesionarului un agrement. Cu toate acestea, utilitatea şi necesitatea circulaţiei creanţelor în lumea afacerilor determină să fie reputate nule toate clauzele care interzic cesiunea creanţelor în cazul în care debitorul este comerciant (L. Pop, Contribuţii, p. 203).

Răspunde