Art. 1640 Noul cod civil Restituirea prin echivalent Modalităţile de restituire
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Modalităţile de restituire
Modalităţile de restituire
Art. 1640
Restituirea prin echivalent
(1) Dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilităţii sau a unui impediment serios ori dacă restituirea priveşte prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), valoarea prestaţiilor se apreciază la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie.
| ← Art. 1639 Noul cod civil Restituirea în natură Modalităţile... | Art. 1641 Noul cod civil Pieirea sau înstrăinarea bunului... → |
|---|
1. Având în vedere că, anterior încheierii contractului de concesiune, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, o parte din suprafaţa totală concesionată fusese restituită foştilor proprietari, concedentul Municipiul Bucureşti a contractat cu privire la un teren care nu îi aparţinea în totalitate, intervenind sancţiunea nulităţii absolute. Una dintre excepţiile de la principiul restabilirii situaţiei anterioare anulării unui act juridic o constituie menţinerea, până la data anulării, a efectelor produse de un contract cu executare succesivă, cum este şi cel de
Citește mai mult
concesiune, astfel încât taxa de concesionare deja achitată nu se restituie (C.A. Bucureşti, s. a V-a com., dec. nr. 715/2003, apud L.C. Stoica, Ineficacitatea actului juridic, voi. 1, p. 237).2. Potrivit art. 1527 coroborat cu art. 1530, executarea prin echivalent se realizează prin plata de despăgubiri (daune-interese) la care creditorul are dreptul pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a ne-executării fără justificare
Citește mai mult
sau, după caz, culpabile a obligaţiei.3. De regulă, restituirea nu are loc în natură atunci când realizarea ei este imposibilă, de exemplu pentru că lucrul nu mai există în materialitatea lui sau pentru că a fost înstrăinat şi nu poate fi obţinut de la terţul dobânditor.
4. Legea adaugă însă şi situaţia apariţiei unui impediment serios, cum ar fi cazul în care recuperarea bunului implică cheltuieli atât de mari încât ar depăşi valoarea acestuia sau când restituirea implică o durată nerezonabil de lungă.
5. Cazul prevăzut de lege - al serviciilor deja efectuate - este tot o formă de imposibilitate de restituire, însă legea îl prevede expres pentru a sublinia că restituirea nu priveşte doar lucruri, ci orice formă de prestaţie (materială ori intelectuală).
6. Legea stabileşte că evaluarea pecuniară a prestaţiei se face la nivelul valorii pe care o avea în momentul efectuării sale. Dispoziţia este deosebit de utilă pentru unele cazuri particulare, cum ar fi cel în care bunul ce a făcut obiectul prestaţiei există în continuare, dar redobândirea lui ar implica unele costuri suplimentare foarte mari, care ar putea chiar depăşi valoarea sa intrinsecă; creditorul ar fi tentat să solicite despăgubiri care să includă şi aceste costuri suplimentare, însă legea limitează pretenţiile în sensul arătat.
7. Deşi nu este o eroare juridică, trebuie să semnalăm formularea hilară, din art. 1640, alin. (1), a cărui regulă se aplică şi „dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilităţii".