Art. 1641 Noul cod civil Pieirea sau înstrăinarea bunului Modalităţile de restituire

CAPITOLUL II
Modalităţile de restituire

Art. 1641

Pieirea sau înstrăinarea bunului

În cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligaţiei de restituire este ţinut să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al înstrăinării, în funcţie de cea mai mică dintre aceste valori. Dacă debitorul este de rea-credinţă ori obligaţia de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face în funcţie de valoarea cea mai mare.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1641 Noul cod civil Pieirea sau înstrăinarea bunului Modalităţile de restituire




Traian 4.12.2020
- dac a fost de buna credinta, plateste la valoare bunului, in functie de cea mai mica
- dac a fost de rea credinta, plateste la valoare bunului, in functie de cea mai mare
Răspunde
Ion Filimon 13.08.2015
1. Textul de faţă este o aplicaţie particulară a dispoziţiilor art. 1640, referindu-se la cazul bunului individual determinat.

2. Alternanţa valorilor - cea de la momentul primirii bunului sau de la acela al pierderii ori al înstrăinării - urmăreşte protejarea celui care, cu bună-credinţă, a primit bunul supus restituirii, de pretenţiile exagerate ale creditorului (de exemplu, acesta din urmă ar putea pretinde că dobândirea unui bun echivalent implică unele costuri suplimentare foarte mari).

3. Totuşi, protejarea debitorului nu se mai justifică atunci când el este de rea-credinţă (ştia că nu îi
Citește mai mult este datorat sau este vinovat de pieirea lui) sau atunci când obligaţia de restituire (dispariţia cauzei obligaţiei iniţiale) s-a născut din culpa sa.

4. Potrivit art. 1274, în lipsă de stipulaţie contrară, cât timp bunul nu este predat, riscul contractului translativ de proprietate rămâne în sarcina debitorului obligaţiei de predare, chiar dacă proprietatea a fost transferată dobânditorului. în cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligaţiei de predare pierde dreptul la contraprestaţie, iar dacă a primit-o, este obligat să o restituie.
Răspunde
Ion Filimon 13.08.2015
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 996. (1) Când cel ce a primit lucrul cu rea-credinţă l-a înstrăinat, este dator a întoarce valoarea lucrului din ziua cererii în restituţiune. (2) Când cel care l-a primit era de bună-credinţă, nu este obligat a restitui decât numai preţul cu care a vândut lucrul (C. civ. 1095, 1611, 1899)".
Răspunde