Art. 1648 Noul cod civil Actele de înstrăinare Efectele restituirii faţă de terţi
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Efectele restituirii faţă de terţi
Efectele restituirii faţă de terţi
Art. 1648
Actele de înstrăinare
(1) Dacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acţiunea în restituire poate fi exercitată şi împotriva terţului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună-credinţă a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune.
(2) Dacă asupra bunului supus restituirii au fost constituite drepturi reale, dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
| ← Art. 1647 Noul cod civil Restituirea prestaţiilor de către... | Art. 1649 Noul cod civil Situaţia altor acte juridice Efectele... → |
|---|
1. Existenţa unei vânzări-cumpărări - ca, de altfel, a oricărui alt act translativ de proprietate -exclude posibilitatea dobândirii bunului prin uzucapiune, el dobândindu-se prin efectul convenţiei. în situaţiile însă în care, din orice motive, convenţia respectivă este neeficientă din punct de vedere juridic, posesorul cu care s-a încheiat actul respectiv poate invoca prescripţia achizitivă împotriva titularului dreptului de proprietate (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 628 din 7 aprilie 1982, a pud M.M. Pivniceru, F. Dăscdlescu, op. cit., p. 87).
2. în cazul donaţiei, cauza este
Citește mai mult
determinată de intenţia liberală a dispunătorului, dedusă din motivele subiective ale încheierii actului, care, dacă sunt neconforme cu legea, atrag nulitatea liberalităţii. întrucât atât donatoarea, cât şi familia acesteia au fost supuse unor puternice presiuni din partea regimului comunist, motivate de raţiuni politice, nu se poate aprecia că scopul determinant al donaţiei a fost reprezentat de intenţia de gratificare a statului. La perfectarea contractului de vânzare-cumpărare dintre stat şi pârâţii persoane fizice, în condiţiile Legii nr. 112/1995, nu s-au respectat prevederile art. 1 alin. (6) din H.G. nr. 20/1996, republicată. Procedura de vânzare a avut locîn contextulîn care părţile cunoşteau fără echivoc că apartamentul este în litigiu, iar procedura judiciară priveşte chiar valabilitatea titlului de proprietate al statului, astfel încât prezumţia de bună-credinţă a cumpărătorilor a fost înlăturată (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., dec. nr. 33/2004, apud L.C. Stoica, Ineficacitatea actului juridic, voi. I, p. 171).2. Analizată sub imperiul vechiului Cod civil în contextul nulităţii actului juridic (G. Boroi, Drept civil, 2010, p. 351-363), chestiunea desfiinţării actelor juridice subsecvente este aplicabilă în toate situaţiile de ineficacitate a actului iniţial (potrivit principiului
Citește mai mult
general resoluto iuris dantum, resolvitur jus accipientis).3. Este pentru prima dată când principiul se bucură de o reglementare generică, anterior existând numai aplicaţii particulare (ca în materia ipotecilor - art. 1770 C. civ. 1864).
4. Din coroborarea art. 1648 şi art. 1649, rezultă că primul text se referă la actele de dispoziţie, în vreme ce al doilea la cele de administrare şi conservare. în toate cazurile, este vorba despre efectele faţă de terţi ale actului părţilor.
5. Regula este că restituirea poate fi cerută şi de la terţul dobânditor. Prin excepţie, terţul se poate apăra invocând: a) regulile de carte funciară; b) efectul dobândirii cu bună-credinţă a bunurilor mobile; sau c) regulile privitoare la uzucapiune.
6. Regulile de carte funciară la care face trimitere legea sunt cele stabilite de art. 908-909 NCC în felul următor: a) orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii; b) situaţiile în care se poate cere rectificarea sunt următoarele: fie înscrierea sau încheierea nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desfiinţat, în condiţiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui; fie dreptul înscris a fost greşit calificat; fie nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; fie, înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanţă cu situaţia juridică reală a imobilului; c) rectificarea poate fi cerută împotriva terţilor dobânditori, cu excepţia ultimelor două situaţii arătate; terţul trebuie să-şi fi înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credinţă şi printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare; d) termenul de decădere în care se poate cere rectificarea este de 5 ani, pentru terţele persoane care au dobândit cu bună-credinţă un drept real prin donaţie sau legat cu titlu particular, şi de 3 ani, pentru cei care au dobândit printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă.
7. Efectul dobândirii cu bună-credinţă a bunurilor mobile este stabilit de art. 937 NCC în felul următor: a) persoana care, cu bună-credinţă, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă; b) bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de bună-credinţă, dacă acţiunea este intentată, sub sancţiunea decăderii, în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului; c) dacă bunul pierdut sau furat a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel ori dacă a fost adjudecat la o licitaţie publică, iar acţiunea în revendicare a fost introdusă înăuntrul termenului de 3 ani, posesorul de bună-credinţă poate reţine bunul până la indemnizarea sa integrală pentru preţul plătit vânzătorului.
8. După cum se observă, cu unele mici excepţii (dispoziţiile nu se aplică bunurilor mobile care sunt accesorii unui imobil) textul este o reluare a art. 1909-1910 C. civ. 1864.
9. De asemenea, art. 937 alin. (5) subliniază aplicabilitatea articolului şi pentru dez-membrămintele dreptului de proprietate asupra unui bun mobil (dreptul de uzufruct şi dreptul de uz). Sub imperiul vechiului Cod civil, considerarea uzucapiunii ca o excepţie de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis era controversată, având în vedere că dobândirea dreptului real prin uzucapiune este consecinţa exercitării posesiei în condiţiile prevăzute de lege, iar nu a menţinerii actului juridic subsecvent prin care uzucapantul a intrat în posesia bunului respectiv (G. Boroi, Drept civil, 2010, p. 357). în orice caz, se admitea că uzucapiunea putea fi privită ca o excepţie doar de la principiul restitutio in integram.
10. în prezent, faţă de dispoziţia legală expresă, regulile privitoare la uzucapiune constituie o excepţie de la principiul repunerii în situaţia anterioară (restitutio in integrum).
11. Regulile uzucapiunii imobiliare sunt stabilite de art. 930-931 (uzucapiunea mobiliară a fost analizată anterior sub forma dobândirii cu bună-credinţă a bunurilor mobile) astfel:
a) dreptul de proprietate asupra unui imobil, precum şi dezmembrămintele sale, pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă: proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, şi-a încetat existenţa; dacă a fost înscrisă în cartea funciară declaraţia de renunţare la proprietate; sau dacă imobilul nu era înscris în nicio carte funciară; b) drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă, în cartea funciară, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate când cel înscris cu bună-credinţă a posedat imobilul timp de 5 ani după momentul înregistrării cererii de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciată.
12. Alineatul (2) al art. 1648 extinde regulile primului alineat şi pentru situaţia în care asupra bunului s-au constituit alte drepturi reale decât cel de proprietate, aşadar dezmem-brăminte ale acestuia.