Art. 1650 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale Contractul de vânzare

1. Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau se obligă să transmită proprietatea unui bun sau orice alt drept, către cumpărător, acesta plătind sau obligându-se să plătească, în schimb, un preţ.

2. Potrivit art. 1294 C. civ. 1864, vânzarea-cumpărarea era un contract prin care una dintre părţi strămuta proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părţi care se obliga în schimb a plăti preţul bunului vândut. Deşi vechiul Cod civil se referea la transmiterea proprietăţii, doctrina şi practica erau unanime în a considera că este tot vânzare şi contractul prin care, în schimbul

Citește mai mult

unui preţ se transmitea un alt drept decât dreptul de proprietate (a se vedea Fr. Deak, St.D. Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1993, p. 11).

3. Definiţia actuală a vânzării conţine în alin. (2) al art. 1650 precizarea expresă conform căreia prin vânzare se poate transmite un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept.

4. Alin. (1) al art. 1650 NCC pune accent pe faptul că transmiterea proprietăţii sau al oricărui alt drept reprezintă o obligaţie a vânzătorului, acest lucru având efecte importante în materii precum executarea obligaţiilor, vânzarea bunului altuia, vânzarea bunurilor viitoare şi riscul contractului.

5. La fel ca orice alt contract, vânzarea se înscrie în categoria actelor juridice bilaterale, deoarece pentru încheierea sa sunt necesare două părţi cu interese contrarii. Pluralitatea de vânzători sau cumpărători este posibilă, în aceste situaţii titularii bunului ori dreptului înstrăinat sau, după caz, achiziţionat, fiind incluşi în categoria de parte care vinde, respectiv parte care cumpăra.

6. Caracterul sinalagmatic ţine de esenţa contractului de vânzare-cumpărare şi presupune, conform art. 1171 NCC, că obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. Vânzarea nu este niciodată contract unilateral.

7. întrucât atât vânzătorul cât şi cumpărătorul urmăresc să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate, vânzarea este un contract cu titlu oneros.

8. Vânzarea este, de regulă, un contract comutativ deoarece, la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă (art. 1173 alin. (1) NCC). Vânzarea cumpărarea poate avea caracter aleatoriu dacă natura ori regimul juridic al bunului sau voinţa părţilor oferă uneia dintre acestea şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert.

9. Contractul de vânzare cumpărare are, de regulă, caracter consensual, ceea ce înseamnă că se formează prin simplul acord de voinţă al părţilor [art. 1174 alin. (2) NCC]. Contractul de vânzare cumpărare a unui imobil sau a unui drept real imobiliar este formal, dar nu are caracter translativ de proprietate decât la momentul realizării formelor de publicitate. Este, de asemenea, formal contractul de vânzare a moştenirii [art. 1747 alin. (2) NCC].

10. De precizat că, „dacă părţile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socoteşte valabil chiar dacă forma nu a fost respectată". în condiţiile unui text discutabil, apreciem că dispoziţiile art. 1242 alin. (2) NCC sunt aplicabile, de exemplu, vânzării unui autoturism, în care părţile au convenit încheierea contractului în formă autentică, dar l-au perfectat prin înscris sub semnătură privată (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii de drept civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 331).

11. Cesiunea unei creanţe încorporată într-un titlu la purtător are caracter real deoarece transmiterea se realizează exclusiv prin remiterea materială a bunului [art. 1588 alin. (3) NCC]. Excepţiile de la principiul consensualismului trebuie să fie expres prevăzute de lege.

12. Contractul de vânzare are caracter translativ de proprietate, dar aspectele legate de transferul proprietăţii sau a dreptului vândut sunt reglementate distinct în cadrul obligaţiilor vânzătorului.

13. De regulă, contractul de vânzare nu este un contract de adeziune, dar există cazuri în care vânzarea cumpărarea are un astfel de caracter. Vânzarea cumpărarea poate fi încheiată sub forma unui contract cadru dacă este vorba de relaţii comerciale desfăşurate între profesionişti.

14. Din punct de vedere statistic, cele mai multe contracte de vânzare au caracterul unor contracte încheiate cu consumatorii şi sunt supuse legilor speciale iar, în completarea acestora, dispoziţiilor codului civil.

Nu se pot transmite prin vânzare: drepturile personale nepatrimoniale, cele patrimoniale cu caracter strict personal şi nici cele constituite prin voinţa părţilor sau a legii, cu caracter intuitu personae. De exemplu, nu pot forma obiectul contractului de vânzare-cumpărare: dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor, dreptul de întreţinere, dreptul la pensie etc.

In doctrină, instituţia este desemnată prin termenii de: „vânzare", „cumpărare", „vânzare-cumpărare" sau „contract de vânzare-cumpărare". In general, termenii sunt sinonimi şi, în concluzie, alegerea acestora este dictată numai de context.