Art. 1667 Noul cod civil Cheltuielile predării Dispoziţii generale Contractul de vânzare

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1317. Spezele predării sunt în sarcina vânzătorului, şi ale ridicării în sarcina cumpărătorului, dacă nu este stipulaţiune contrarie (C. civ. 1105,1305)".

1. Deşi la art. 1666 NCC se arată, printre altele, că sunt în sarcina vânzătorului cheltuielile legate de predarea bunului, legiuitorul a găsit de cuviinţă să reglementeze distinct cheltuielile predării pentru ipoteza în care bunul trebuie transportat dintr-un loc în altul. Vânzătorul se ocupă de expedierea bunului (contractează cu transportatorul, încheie asigurarea etc.), dar cumpărătorul

Citește mai mult

suportă toate cheltuielile. în formularea codului, vânzătorul se ocupă de expediere pe cheltuiala cumpărătorului.

2. Precizarea din art. 1667 în sensul că vânzătorul este liberat când predă bunul transportatorului ori expeditorului este o transpunere art. 31 lit. a) din Convenţia de la Viena şi ar fi fost mai potrivit a fi făcută în articolele care reglementează obligaţiile vânzătorului deoarece semnificaţia liberării trebuie înţeleasă prin raportare la executarea obligaţiei, şi nu la efectuarea cheltuielilor vânzării. Oricum, regula liberării vânzătorului la momentul predării bunului transportatorului sau expeditorului acţionează doar în lipsa uzanţelor sau a unei stipulaţii contrare.

3. Deşi pare de la sine înţeles, este util de arătat când bunul trebuie transportat dintr-un loc în altul, deoarece în vânzările comerciale, de cele mai multe ori, bunul se transportă, fără ca acest aspect să atragă incidenţa articolului 1667. Bunul trebuie transportat dintr-un loc în altul dacă locul situării acestuia la momentul încheierii contractului este diferit de locul în care se realizează preluarea (ridicarea) bunului de către cumpărător.