Art. 1836 Noul cod civil Bunuri ce pot fi arendate Reguli particulare în materia arendării Contractul de locaţiune
Comentarii |
|
Contractul de locaţiune
SECŢIUNEA a 3-a
Reguli particulare în materia arendării
Art. 1836
Bunuri ce pot fi arendate
Pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi:
a) terenurile cu destinaţie agricolă, şi anume terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;
b) animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole.
← Art. 1835 Noul cod civil Locuinţe cu destinaţie specială... | Art. 1837 Noul cod civil Arendarea făcută pe durată... → |
---|
Citește mai mult
terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă, precum şi animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole".1. în urma abrogării Legii nr. 16/1994 privind arendarea (M. Of. nr. 91/1994) prin art. 230 lit. r) din Legea nr. 71/2011, regimul juridic al arendării este acela din secţiunea 3 a codului civil, „Reguli particulare în materia arendării", completat, în măsura compatibilităţii, cu acela din materia locaţiunii.
2. Scopul arendării este acela ca bunurile agricole să fie destinate exploatării agricole. Dacă însă cauza contractului prin care se transmite folosinţa bunurilor agricole este alta decât aceea a exploatării agricole, contractul nu va mai fi de arendare, ci de locaţiune, fiindu-i aplicabile regulile de drept comun în materia locaţiunii.
3. Bunurile enumerate de text sunt imobile prin natura sau destinaţia lor. Enumerarea acestora este exemplificativă, de vreme ce alin. (1) al textului arată că „pot fi arendate orice bunuri agricole cum ar fi", iar finalul alin. (2) al art. 1836 NCC dispune că prin bunuri agricole se înţeleg şi „alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole".
4. Nu vor putea fi însă arendate terenurile menţionate în art. 2 din Legea nr. 18/1991, cele cu destinaţie forestieră şi aflate permanent sub ape, terenurile din intravilan şi bunurile aflate în regim de proprietate publică.
5. Bunurile ce formează obiectul material al contractului de arendare trebuie să se afle în circuitul civil, să fie determinate sau determinabile, să existe în momentul încheierii contractului, să fie licite şi posibile, neconsumptibile, frugifere şi să se afle în proprietatea arendatorului sau în posesiunea uzufructuarului ori a deţinătorului legal (I. Dogaru, op. cit., p. 702-703).
6. Contractul de arendare fiind translativ de folosinţă, nu este necesar ca arendatorul să aibă neapărat dreptul de proprietate în privinţa lucrului arendat, ci numai un drept care să-i confere posesia şi folosinţa acestuia.
7. Deşi regulile particulare în materia arendării nu o spun, aşa cum o făcea Legea nr. 16/1994, este important ca bunurile arendate să fie determinate în cuprinsul contractului şi a inventarului, prin arătarea suprafeţelor şi vecinătăţilor, în privinţa terenurilor, şi prin descrierea completă a celorlalte bunuri, deoarece, la încetarea contractului de arendare, restituirea bunurilor trebuie să se facă în starea în care au fost primite de arendaş, acesta fiind prezumat, până la proba contrară, că le-a primit în stare corespunzătoare de întrebuinţare, potrivit destinaţiei stabilite (art. 1821 NCC).