Art. 1841 Noul cod civil Reducerea arendei stabilite în bani în cazul pieirii recoltei Reguli particulare în materia arendării Contractul de locaţiune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL V
Contractul de locaţiune
SECŢIUNEA a 3-a
Reguli particulare în materia arendării
Contractul de locaţiune
SECŢIUNEA a 3-a
Reguli particulare în materia arendării
Art. 1841
Reducerea arendei stabilite în bani în cazul pieirii recoltei
(1) Atunci când, pe durata arendării, întreaga recoltă a unui an sau cel puţin o jumătate din ea a pierit fortuit, arendaşul poate cere reducerea proporţională a arendei dacă aceasta a fost stabilită într-o cantitate determinată de produse agricole, într-o sumă de bani determinată sau într-o sumă de bani determinabilă în funcţie de valoarea unei cantităţi determinate de produse agricole.
(2) Dacă arendarea este făcută pe mai mulţi ani, reducerea nu se va stabili decât la sfârşitul arendării, când se va face o compensare a recoltelor tuturor anilor de folosinţă.
| ← Art. 1840 Noul cod civil Asigurarea bunurilor arendate Reguli... | Art. 1842 Noul cod civil Excepţii Reguli particulare în... → |
|---|
Reglementarea
Citește mai mult
anterioară: Legea nr. 16/1994: „Art. 21. (1) în contractul de arendare, de comun acord, părţile contractante pot stabili cazurile şi limitele suportării daunelor produse de calamităţi naturale. (2) De asemenea, de comun acord pot să prevadă suportarea pierderilor totale sau parţiale ale bunurilor arendate ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forţă majoră".1. Reglementările particulare în materia arendării nu cuprind dispoziţii referitoare la suportarea riscurilor bunurilor agricole arendate, astfel că, în lipsa unor clauze contractuale în acest sens, îşi vor găsi aplicarea regulile generale ale codului civil (art. 558), potrivit cărora proprietarul suportă riscul pieirii lucrului.
2. Arendatorul, titularul unui alt drept real decât acela de proprietate, îndreptăţit să arendeze, va suporta şi el riscul lucrului dat în arendă, corespunzător şi proporţional cu dreptul pe care îl are asupra acestuia, iar în calitate de parte contractantă, va suporta riscul contractului.
3. Normele în materia riscurilor având un caracter supletiv, părţile contractante pot stabili cauzele şi limitele suportării daunelor produse prin forţă majoră sau caz fortuit, inclusiv suportarea pierderii totale sau parţiale a bunurilor arendate.
4. în problema riscurilor, inclusiv în materia contractului de arendare, se face distincţia între riscul lucrului şi riscul contractului. Dacă în timpul arendării bunul arendat este distrus în totalitate, prin caz fortuit sau forţă majoră, contractul este de drept desfăcut, deoarece, lipsind obiectul contractului, acesta nu poate fi executat. Pieirea parţială a bunului arendat dă dreptul arendaşului, după împrejurări, să ceară fie o reducere a arendei, fie desfiinţarea contractului, atunci când pieirea parţială, prin importanţa ei, împiedică finalitatea contractului.
5. Indiferent dacă pieirea bunului este totală sau parţială, dacă aceasta a intervenit înainte de predarea lucrului sau în timpul derulării contractului, arendaşul nu poate fi obligat la despăgubiri, deoarece nu este în culpă. Când pieirea lucrului a intervenit pe timpul derulării contractului, riscul îi revine tot proprietarului, dacă arendaşul probează că pieirea a fost cauzată fortuit sau din forţă majoră şi aceasta deoarece, în temeiul art. 1821 NCC, incident şi în materia arendării, arendaşul este prezumat că a primit bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare potrivit destinaţiei stabilite.
6. Riscul pieirii totale sau parţiale a bunului arendat se strămută pe seama arendaşului pus în întârziere (art. 1525 NCC) dacă acesta nu probează că pieirea ar fi avut loc şi la arendator.
7. Pieirea fortuită a lucrului arendat pune în discuţie soarta contractului, a drepturilor şi obligaţiilor decurgând din acesta, din perspectiva arendaşului şi arendatorului. Arendatorul, în calitate de debitor al obligaţiei imposibil de executat, suportă riscul contractului, deoarece imposibilitatea de asigurare a folosinţei lucrului arendat, datorită pieirii sale, îl pune în situaţia de a nu mai putea cere executarea obligaţiei corelative, adică plata arendei.
8. Dacă producţia agricolă piere, în tot sau în parte, ca urmare a unor cauze fortuite sau de forţă majoră şi părţile nu au prevăzut în contract modul de suportare a riscurilor, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor codului civil în materia arendării, în funcţie de modul în care a fost stabilită arenda. Astfel, arenda poate fi stabilită, în temeiul art. 1841 NCC, fie pe fructe, sub forma unei cantităţi de produse agricole, fie pe bani. Ea poate fi stabilită într-o sumă de bani determinată, într-o cantitate determinată de produse agricole, într-o sumă de bani determinabilă în funcţie de valoarea unei cantităţi determinate de produse agricole sau într-o cotă din fructe. Textul de referinţă mai face distincţia în funcţie de efectele cazului fortuit sau forţă majoră în privinţa pieirii recoltei şi în funcţie de durata arendării.
9. Când durata arendării este de un an şi întreaga recoltă a unui an sau cel puţin jumătate din ea este pierdută, arendaşul poate cere reducerea proporţională a arendei, dacă aceasta a fost stabilită într-o cantitate determinată de produse agricole ori într-o sumă de bani determinată ori când suma de bani este determinabilă în funcţie de valoarea unei cantităţi determinate de produse agricole. în acest caz, riscul contractului este suportat în comun, dacă arendaşul cere reducerea proporţională a arendei. Dacă arendaşul nu solicită o atare reducere, riscul contractului este suportat în exclusivitate de acesta, care va fi obligat să plătească celeilalte părţi cota cuvenită ori să o compenseze, dacă pieirea a fost parţială, întrucât, indiferent de modalitatea de plată, arenda este fixă şi nu depinde de mărimea recoltei.
10. Dacă însă arendarea s-a încheiat pe mai mulţi ani şi în cursul duratei acesteia a pierit fortuit sau pentru caz de forţă majoră toată recolta sau cel puţin jumătate din aceasta, arendaşul este în drept să solicite reducerea arendei, la încetarea duratei contractului, când se va face compensarea pierderilor recoltei cu excedentele recoltelor din ceilalţi ani, luându-se ca normă recolta mijlocie.