Art. 1843 Noul cod civil Riscul pieirii fructelor în cazul în care arenda se plăteşte în fructe Reguli particulare în materia arendării Contractul de locaţiune

Art. 1843

Riscul pieirii fructelor în cazul în care arenda se plăteşte în fructe

(1) Atunci când arenda este stabilită într-o cotă din fructe sau într-o sumă de bani determinabilă în funcţie de valoarea unei astfel de cote, pieirea fortuită, în tot sau în parte, a fructelor de împărţit este suportată proporţional şi nu dă niciuneia dintre părţi acţiune în despăgubire împotriva celeilalte.

(2) Dacă însă pieirea s-a produs după culegerea fructelor şi una dintre părţi întârzie în mod culpabil predarea sau recepţia lor, cota cuvenită acesteia se reduce cu fructele pierdute, iar cota celeilalte părţi se consideră ca şi cum nu ar fi survenit nicio pierdere, afară numai dacă fructele ar fi pierit chiar dacă predarea şi recepţia fructelor se făceau la timp.

Comentarii despre Art. 1843 Noul cod civil Riscul pieirii fructelor în cazul în care arenda se plăteşte în fructe Reguli particulare în materia arendării Contractul de locaţiune

cerasela 8.02.2014

Legea de aplicare: Art. 135. (1) în cazurile prevăzute la art. 1841-1843 din Codul civil, dacă încheierea contractului de asigurare pentru riscul pieirii fortuite a recoltei era obligatorie potrivit legii sau contractului de arendare, indemnizaţia de asigurare se împarte între arendator şi arendaş, proporţional cu suportarea de către aceştia a riscului pieirii fortuite a recoltei. (2) în cazul necontractării asigurării potrivit legii sau contractului de arendare, partea obligată să contracteze asigurarea răspunde faţă de cealaltă parte pentru prejudiciul astfel cauzat.

Reglementarea

Citește mai mult

anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1469. (1) Pierderea recoltei, prin cazuri fortuite, în tot ori în parte, cade în sarcina ambelor părţi, fără a da drept nici uneia din ele a trage la răspundere pe cealaltă. (2) Nu va privi însă pe proprietar pierderea recoltei după strângerea ei, dacă arendaşul s-a fost pus în întârziere cu trădarea părţii cuvenite acelui".

1. Dacă arenda a fost stabilită sub forma unei cote-părţi din recoltă (fructe), pieirea fortuită a acesteia, înainte de a fi culeasă, va fi suportată proporţional de ambele părţi în funcţie de cota stabilită ca arendă. Pieirea fortuită a recoltei cade în sarcina ambelor părţi fără a da drept niciunei din ele să tragă la răspundere pe cealaltă.

2. Doctrina mai veche (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălânescu Al. Bâicoianu, Tratat de drept civil român, Ed. AII, p. 601) a calificat acest fel de arendare, întrebuinţată mai frecvent în perioadele de instabilitate monetară, ca având caracterul unei tovărăşii „...în care proprietarul aduce ca aport pământul, iar arendaşul numai munca, împărţind între ei fructele, conform convenţiei".

3. Această arendare, cârmuită de principiile generale în materie de locaţiune, are un caracter intuitu personae, iar pierderea fortuită a recoltei se suportă de ambele părţi, deoarece fructele nu sunt proprietatea exclusivă a asociaţilor decât în urma împărţirii lor.

4. Dacă pieirea a intervenit după culegerea fructelor şi, cumulativ, arendaşul este culpabil de întârzierea pentru predarea cotei arendaşului ori arendatorul este culpabil de întârzierea cu recepţia acestora, cota cuvenită celui culpabil de această conduită se reduce cu fructele pierdute, iar cota celeilalte părţi se consideră ca şi cum nu ar fi survenit nicio pierdere.

5. Prezumţia de culpă în predarea sau recepţia fructelor, dedusă din întârzierea executării obligaţiei de predare sau recepţie a recoltelor, poate fi înlăturată probându-se că pieirea fortuită a fructelor culese s-ar fi produs chiar dacă predarea sau recepţia se efectua la timp.

Răspunde