Art. 1913 Noul cod civil Numirea administratorilor Societatea simplă Contractul de societate
| Comentarii |
|
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Art. 1913
Numirea administratorilor
(1) Numirea administratorilor, modul de organizare a acestora, limitele mandatului, precum şi orice alt aspect legat de administrarea societăţii se stabilesc prin contract sau prin acte separate.
(2) Administratorii pot fi asociaţi sau neasociaţi, persoane fizice ori persoane juridice, române sau străine.
(3) Dacă prin contract nu se dispune altfel, societatea este administrată de asociaţi, care au mandat reciproc de a administra unul pentru altul în interesul societăţii. Operaţiunea făcută de oricare dintre ei este valabilă şi pentru partea celorlalţi, chiar fără a le fi luat consimţământul în prealabil.
(4) Oricare dintre ei se poate opune, în scris, operaţiunii mai înainte ca ea să fie încheiată.
(5) Opoziţia nu produce însă efecte faţă de terţii de bună-credinţă.
| ← Art. 1912 Noul cod civil Contestarea hotărârilor Societatea... | Art. 1914 Noul cod civil Limitele şi revocarea mandatului de... → |
|---|
Citește mai mult
întrucât nu împiedică şi pe ceilalţi asociaţi în exerciţiul dreptului lor. 3. Fiecare asociat are dreptul de a obliga pe coasociaţi să contribuie la cheltuielile necesare pentru păstrarea lucrurilor societăţii. 4. Unul din asociaţi nu poate face nici o inovaţie asupra imobilelor societăţii, chiar când o ar crede avantajoasă ei, dacă ceilalţi asociaţi nu se învoiesc la aceasta (C. civ. 991, 997, 1514 şi urm., 1536,1537).1. Toate aspectele ce se circumscriu sferei de reglementare a alin. (1) mai exact: numirea, limitele mandatului administratorului precum şi orice alte aspecte legate de administrarea societăţii sunt guvernate de principiului libertăţii contractuale. Mergând pe această linie, în literatura de specialitate s-a statuat că mandatul pe care administratorii sociali îl primesc de la societate are un caracter contractual, căci izvorul său este unul convenţional, chiar dacă întinderea lui este reglementată şi prin efectul unor dispoziţii legale (I Schiau, T. Prescure, op. cit., p. 236).
2. Raporturile juridice dintre administrator şi societate sunt raporturi de mandat. Aceste raporturi sunt contractuale, deoarece administratorul este desemnat prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunări generale a asociaţilor. Acceptând numirea, administratorul intră în raporturi juridice de mandat cu societatea.
3. Conţinutul mandatului nu poate fi exclusiv contractual. Interesul de ordine publică al reglementării juridice a societăţilor comerciale impune ca unele obligaţii să fie reglementate de lege. în concluzie, reglementarea mandatului administratorului este contractuală şi legală. Această dublă natură - contractuală şi legală - a obligaţiilor şi a răspunderii defineşte funcţia de administrator al societăţii (St.D. Cârpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op. cit., p. 280-281).
4. în doctrina juridică antebelică se arăta că „părţile pot să regleze aşa cum înţeleg administraţia afacerilor sociale. Ele pot s-oîncredinţeze oricui voiesc şi să determine puterile administratorilor, creditorii unui asociat neavând dreptul se a se amesteca în administraţia societăţii. Dacă unul sau mai mulţi asociaţi au fost însărcinaţi cu administraţia societăţii, numai aceştia administrează bunurile sociale, puterile lor fiind determinate prin actul care i-a orânduit sau după principiile de la mandat" (D. Alexandresco, op. cit., p. 411).
5. Ori de câte ori prin contractul de societate nu se prevede altfel, se prezumă că asociaţii şi-au dat mandat reciproc de administrare. Operaţiunea efectuată doar de unul din asociaţi obligă şi pe ceilalţi asociaţi, chiar fără să li se fi luat în prealabil consimţământul; aceştia însă, sau unul din ei, pot întotdeauna să se opună, în scris, la o asemenea operaţiune, înainte ca ea să fi fost încheiată.
6. în cazul în care fiecare asociat are dreptul să încheie operaţiuni în numele societăţii, legea dă dreptul celorlalţi asociaţi să îşi exprime, fiecare din ei, opoziţia la acest act socotit periculos pentru societate, înainte de încheierea acestuia (C.A. Stoeanovici, Curs de societăţi comerciale, Ed. Curierul Judiciar, Bucureşti 1926, p. 68).
7. Dreptul de administraţie care aparţine fiecărui asociat poate fi împiedecat prin opoziţia unui asociat. Opoziţia poate fi făcută în orice formă: printr-un act extrajudiciar, o scrisoare sau un fapt. Dacă asociatul face actul în contra căruia s-a făcut opoziţia, pierderea rezultată îl va privi numai pe el, fiind pasibil de plata de daune-interese (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit, p. 166 -167).
8. Asociatul, care în virtutea mandatului tacit, a făcut acte de administraţie, trebuieşte să dea socoteală coasociaţilor săi de gestiunea făcută. Fiecare asociat are dreptul de a obliga pe coasociaţi să contribuie la cheltuielile necesare pentru conservarea lucrurilor societăţii, în ceea ce priveşte cheltuielile utile, cum ar fi lucrări de mărire, de decoraţii, ele trebuie autorizate de toţi asociaţii. De asemenea, reconstituirea unei clădiri distruse trebuieşte autorizată de toţi coasociaţii (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 167).
9. în literatura juridică s-a statuat că, ori de câte ori asociaţii n-au însărcinat pe nimeni cu administraţia societăţii, toţi asociaţii au un drept egal de administraţie. în asemenea caz, toţi asociaţii având acelaşi drept şi aceleaşi puteri, fiecare dintre ei poate să se opună la actul pe care vrea să îl facă celălalt; aşa că, la caz de neunire între ei, actul nu va putea fi făcut şi în această luptă între două puteri egale, se va aplica regula: „in pari re, potiorem esse causam prohibeaţi constat" (în lucruri egale, preferinţa se dă aceluia care împiedică actul) sau „in pari causa, meliorest conditio prohibentis" (D. Alexandresco, op. cit., p. 421).
10. Dacă administrarea s-a încredinţat unui singur asociat, printr-o clauză specială din contractul de societate, el va putea efectua toate actele fără consimţământul celorlalţi (Fr. Deak, op. cit., p. 438).