Art. 2035 Noul cod civil Moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre părţi Mandatul cu reprezentare Contractul de mandat
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IX
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 2-a
Mandatul cu reprezentare
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 2-a
Mandatul cu reprezentare
Art. 2035
Moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre părţi
(1) În caz de deces, incapacitate sau faliment al uneia dintre părţi, moştenitorii ori reprezentanţii acesteia au obligaţia de a informa de îndată cealaltă parte.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), mandatarul sau moştenitorii ori reprezentanţii săi sunt obligaţi să continue executarea mandatului dacă întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele mandantului ori ale moştenitorilor săi.
| ← Art. 2034 Noul cod civil Renunţarea mandatarului Mandatul cu... | Art. 2036 Noul cod civil Necunoaşterea cauzei de încetare a... → |
|---|
► „Art. 1539. (2) Este asemenea îndatorat a termina afacerea începută la moartea mandantului, dacă din întârziere ar putea urma pericol (C. civ. 987, 988,1075, 1081 şi urm., 1552, 1556);
► „Art. 1559. în caz de moarte a mandatarului, erezii lui trebuie să înştiinţeze pe mandant, şi până atunci să îngrijească de ceea ce împrejurările reclamă pentru interesele acestuia (C. civ. 653,1539)".
1. Ceea ce domină contractul de mandat este ideea de intuitu personae. Acesta este motivul pentru care el încetează prin moartea uneia din părţi. Această soluţie este
Citește mai mult
admisă încă din dreptul roman, cât şi în legiuirile noastre anterioare. Morte quoque eius cui mandat um est, si is integro adbuc mandato decesserit, solvitur mandatum (I. Dogaru, op. cit., p. 567).2. Textul instituie obligaţia de informare a celeilalte părţi în caz de deces, incapacitate sau faliment al uneia dintre părţi de către moştenitorii ori reprezentanţii acesteia; obligaţia incumbă în egală măsură atât mandatarului, cât şi mandantului.
3. Deşi momentul încetării mandatului este cel în care moartea mandantului ajunge prin orice mijloc la cunoştinţa mandatarului, acesta este obligat să termine afacerea începută la moartea mandantului dacă din întârziere ar rezulta un pericol (periculum in moro), aşa cum rezultă din art. 1539 C. Civ. 1864; obligaţia este modificată subtil prin noul text: este necesară continuarea executării mandatului, însă nu terminarea sa, pentru a da moştenitorilor mandantului răgazul necesar pentru a decide cu privire la mandat, fără a compromite intereselor acestora.
4. Dispoziţiile legale referitoare la încetarea mandatului prin deces nefiind imperative, părţile pot stipula în contract o clauză derogatorie, stabilind condiţiile în care executarea mandatului continuă şi după moarte. De exemplu, se poate conveni continuarea mandatului având un obiect determinat post mortem mandantis, în măsura în care nu contravin regulilor imperative. Moştenitorii au dreptul de a revoca mandatul, după cum au dreptul de a hotărî şi continuarea mandatului (Fr. Deak, op. cit., p. 360).
5. Alin. (2) reia într-un text unic obligaţiile moştenitorilor mandatarului prevăzute de vechiul art. 1539 alin. (2) şi art. 1559. Astfel, sub vechea reglementare, în caz de moarte a mandantului, mandatarul era îndatorat să termine afacerea începută dacă din întârziere ar putea rezulta un pericol, iar în caz de moarte a mandatarului, moştenitorii acestuia trebuiau să se îngrijească de ceea ce împrejurările reclamau pentru interesele acestuia. Noua reglementare prevede, într-un mod mai sintetic şi mai clar, că atât în caz de moarte a mandatarului, cât şi în caz de moarte a mandantului, mandatarul sau moştenitorii ori reprezentanţii săi sunt obligaţi să continue executarea mandatului, dacă întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele mandantului ori ale moştenitorilor săi.