Art. 2031 Noul cod civil Condiţiile revocării Mandatul cu reprezentare Contractul de mandat
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IX
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 2-a
Mandatul cu reprezentare
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 2-a
Mandatul cu reprezentare
Art. 2031
Condiţiile revocării
(1) Mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat şi chiar dacă a fost declarat irevocabil.
(2) Împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere revocă mandatul iniţial.
(3) Mandatul dat în condiţiile prevăzute la Art. 2028 nu poate fi revocat decât cu acordul tuturor mandanţilor.
| ← Art. 2030 Noul cod civil Modurile de încetare Mandatul cu... | Art. 2032 Noul cod civil Efectele revocării Mandatul cu... → |
|---|
► „Art. 1553. Mandantul poate, când voieşte, revoca mandatul şi constrânge, la caz, pe mandatar de a-i remite înscrisul de împuternicire";
► „Art. 1555. Numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi, din ziua în care i s-a notificat".
1. în temeiul acestei clauze specfice contractului de mandat şi care-şi are fundamentul în caracterul intuitu personae al acestuia, mandantul poate revoca mandatul oricând, căci acesta este dat în interesul său. Până la proba contrară, se prezumă că mandatul a fost
Citește mai mult
încredinţat mandatarului numai în interesul mandantului, aşa încât acesta este singura persoană în măsură să aprecieze în ce măsură este în interesul său să menţină sau să revoce mandatul încredinţat (I. Dogaru, op. cit., p. 565).2. Deoarece mandatul este încheiat în folosul mandantului şi are la baza încrederea mandantului faţă de mandatar el poate, în principiu, revoca mandatul ori de câte ori apreciază că interesele sale nu sunt urmărite corespunzător de cel împuternicit să-l reprezinte, fără a fi nevoit a face dovada, revocarea putând fi şi „arbitrară" (St.D. Cărpenaru, L. Stânciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 188).
3. Această facultate arbitrară a mandantului se explică prin faptul că el a ales pe mandatar, din cauza încrederii ce îi inspiră; or, această încredere poate să dispară. Pe de altă parte, mandantul poate să se răzgândească şi să nu mai aibă interes să urmărească o anumită afacere, pe care o avea în vedere (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Bâicoianu, op. cit., p. 1012).
4. Mandantul poate revoca mandatul chiar şi atunci când acesta a fost declarat irevocabil, această soluţie, recunoscută de jurisprudenţă şi sub vechea reglementare, este acum prevăzută în mod expres.
5. Mandatul poate fi revocat oricând, chiar dacă durata sa este determinată. într-o decizie de speţă a Curţii de Casaţie franceze, din 28 ianuarie 2003, s-a arătat că, „în ciuda duratei prevăzute, mandatul administratorului poate fi revocat în orice moment", dar i-au fost acordate administratorului daune-interese.
6. O problemă deosebită din punct de vedere al revocabilităţii se pune în cazul mandatului în interes comun. Pentru ca un mandat să fie în interes comun, trebuie să nu fi fost încheiat doar în interesul mandantului, ci şi al mandatarului. Cazurile de interes comun sunt variate, mergând de la contractele oneroase la convenţiile între coindivizari; însă simplul fapt de a fi un mandatar profesionist nu este suficient, mandatarul trebuie să aibă un interes mai caracteristic, legat de realizarea obiectului mandatului (Ph. Malaurie, L. Aynes, P.Y. Gautier, op. cit., p. 286).
7. Revocarea este posibilă chiar şi în cazul mandatului în interes comun, efectele vor fi similare contractului declarat „irevocabil" - mandatarul are dreptul la plata de daune interese în aceleaşi condiţii. Legea nu prevede nici o excepţie de la caracterul revocabil al mandatului, iar dispoziţia este una de ordine publică (în acest sens Fr. Deak, op. cit., p. 284). în sens contrar, cu argumente extrem de pertinente, s-a susţinut că mandatul contractat în interesul comun al părţilor este irevocabil unilateral. în acest sens, s-a arătat ca elementele reprezentării şi încrederii se regăsesc şi în mandatul în interes comun, dar poziţia predominantă a mandatarului este acum contrabalansată de faptul împărtăşirii interesului contractual de către mandatar (M.D. Bocşan, Mandatul în interes comun, Dreptul nr. 2/2001, p. 64-71). într-o decizie de speţă (Curtea de Casaţie, dec. nr. 220/1879), citată de acelaşi autor, s-a reţinut că avocatul a încheiat un pact de quota litis: la finalul procesului urma să primească o cotă parte din ceea ce va câştiga clientul, indiferent de proporţia în care şi-a adus aportul ca mandatar. Dincolo de discuţia privind caracterul licit al clauzei, instanţa a constatat că mandatul a fost încheiat în interesul ambelor părţi (obţinerea unui câştig cât mai consistent la finalul procesului); în consecinţă a decis că nu poate fi retras unilateral, de vreme ce nu s-a reţinut o neexecutare culpabilă din partea mandatarului.
8. Revocarea mandatului fiind ad nutum, ea nu trebuie să îmbrace vreo formă specială, poate fi expresă sau tacită. Când este tacită, ea va reieşi din orice fapte ale mandatarului din care se va deduce intenţia sa de a revoca pe mandatar; alin. (2) consacră, într-un mod similar art. 1555 C. civ. 1864, un caz specific de revocare tacită, dispunând că „împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere revocă mandatul iniţial". Cu toate acestea, nimic nu se opune ca mandantul să se folosească de doi sau mai mulţi mandatari numiţi succesiv pentru aceeaşi afacere, dar într-un astfel de caz menţinerea mandatului iniţial trebuie să rezulte în mod expres (D. Chiricâ, Contracte speciale civile şi comerciale, voi. I, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2005, p. 268).
9. Mandatul este, în principiu, un act revocabil, mandantul putând revoca unilateral mandatul oricând şi având posibilitatea să-l constrângă pe mandatar a-i restitui procura, revocarea putând fi expresă sau tacită, dedusă din orice împrejurări care vădesc neîndoielnic intenţia mandantului.
10. Numirea unui nou mandatar revocă tacit primul mandat, indiferent de soarta celui de al doilea, aşadar chiar dacă cel de al doilea mandatar nu acceptă oferta de mandat sau mandatul este nul. Esenţială este intenţia mandantului de a renunţa la serviciile primului mandatar.
11. Revocarea expresă nu este supusă vreunei forme speciale, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat, putând fi aşadar redactat printr-un act sub semnătură privată un contract de mandat încheiat în formă autentică, însă manifestarea de voinţă în sensul revocării trebuie să fie neîndoielnică.
12. De asemenea, revocarea poate fi totală sau parţială. Este totală atunci când este retras întreg mandatul şi este parţială atunci când din întinderea mandatului iniţial sunt retrase doar anumite împuterniciri.
13. Indiferent de forma sa, revocarea va produce efecte numai pentru viitor, ex nune. Valabilă de altfel pentru orice clauză de încetare a mandatului, această afirmaţie semnifică faptul că nu este afectată valabilitatea operaţiunilor deja efectuate de mandatar şi îi dă dreptul acestuia de a pretinde indemnizarea sa completă (C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 233). în legătură cu cuantumul indemnizaţiei mandatarului, a se vedea infra, art. 2034 şi adnotările la acesta.
14. în cazul în care mandatul a fost dat aceluiaşi mandatar de mai mulţi mandanţi pentru o afacere comună, el nu poate fi revocat decât cu acordul tuturor mandanţilor.
JURISPRUDENŢĂ
1. Revocarea tacită trebuie dovedită în condiţiile prevăzute de prevederile art. 1169 C. civ. 1864 şi apreciată ca atare de instanţa de judecată, iar în cauză, din probele administrate, respectiv declaraţiile celor doi martori, se apreciază că încetarea raporturilor contractuale de muncă dintre mandant şi mandatar nu este de natură să facă dovada unei revocări tacite a mandatului, mai ales în condiţiile în care mandatarul a primit mai multe împuterniciri din partea mandantului, înstrăinând mai multe imobile pentru acesta (Jud. Buftea, s. civ. nr. 1439/2008, nepublicată).
2. Facultatea de revocare unilaterală există atât pentru mandatul cu titlu gratuit, cât şi pentru cel cu titlu oneros, întrucât legea nu face nici o distincţie în această privinţă. Deşi contractul de mandat comercial era oneros, aceasta nu înseamnă că nu poate fi revocat, revocabilitatea fiind justificată de faptul că se încheie în considerarea persoanei mandatarului şi este presupus ca fiind dat în interesul mandantului. Singura posibilitate conferită mandatarului este de a formula o acţiune în daune, în situaţia în care apreciază că mandatul a fost revocat abuziv sau arbitrar (C.A. Cluj, s.com., cont. adm. şi fisc, dec. nr. 34/2007, în B.J. 2007, cit. în A.S. Banu, Contractul de mandat, p. 115).
3. Dispoziţiile art. 1553 C. civ. 1864 instituie principiul potrivit căruia mandantul poate revoca mandatul oricând doreşte, întrucât acesta este dat exclusiv în interesul mandantului, care este singurul în măsură să aprecieze dacă interesele sale sunt sau nu apărate în mod corespunzător. Din caracterul intuitu personae al contractului rezultă posibilitatea mandantului ca, în caz de diminuare a încrederii sale în persoana mandatarului, acesta să aibă libertatea de a-l schimba pe mandatar. Facultatea de a revoca mandatul este recunoscută atât în cazul mandatului cu titlu gratuit, dar şi al celui cu titlu oneros, revocarea putând să opereze atât expres, cât şi tacit. Notificarea trimisă mandatarului de mandant este o revocare expresă, dar această revocare nu îl exonerează pe mandatar de obligaţia de a da socoteală şi de a răspunde pentru modul în care şi-a îndeplinit mandatul, iar depunerea la dosarul cauzei a originalului procurii autentificate nu echivalează cu prezentarea raportului către mandant (C.A. Cluj, dec. civ. nr. 592/R din 6 martie 2006, în C.P.J.C.A. Cluj 2006, p. 129).
4. Revocarea trebuie să fie făcută cunoscută şi terţilor, în caz contrar aceştia putându-l ţine obligat pe mandant pentru actele încheiate de ei după revocare, mandantul având un drept de regres împotriva mandatarului (I.C.C.J., dec. civ. nr. 2148/2006). A se vedea şi dispoziţiile art. 1306 NCC.
5. Chiar dacă s-ar aprecia că mandatul a fost denunţat unilateral intempestiv şi fără o culpă dovedită în sarcina mandatarului, având în vedere, pe de o parte, că mandatul a fost cu titlu gratuit şi, pe de alta, că nu există în cuprinsul procurii nici o clauză de irevocabilitate, ţinând seama de specificul contractului de mandat, în sensul că mandantul nu mai poate fi reprezentat de o persoană în care nu mai are încredere, instanţa a considerat că prin revocarea procurii în mod legal, obiectiv, transparent şi corect, mandatarului îi fuseseră retrase toate puterile conferite prin procura specială la data la care a avut cunoştinţă de revocarea acesteia. Având în vedere că, după încetarea mandatului, nu se mai poate acţiona în numele şi pe seama mandantului, mandatarul şi-a depăşit în mod abuziv puterile, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare încheiat în numele mandantului ulterior revocării este lovit de nulitate absolută, lipsind consimţământul vânzătorului proprietar la încheierea acestui act juridic (Trib. Brăila, dec. nr. 45 din 3 martie 2009, www.portal.just.ro, rezumată în A.S. Banu, op. cit., p. 124).
Conform alin. (3) se precizează expres că mandatul dat în condiţiile prevăzute la art. 2.028, adică de mai mulţi mandanţi aceluiaşi mandatar pentru o afacere comună, nu poate fi
Citește mai mult
revocat decât cu acordul tuturor mandanţilor (de exemplu, trei coproprietari îl împuternicesc pe al patrulea să vândă imobilul; revocarea procurii nu se va putea efectua decât de către toţi cei trei mandanţi).