Art. 2052 Noul cod civil Răspunderea comisionarului Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat

Art. 2052

Răspunderea comisionarului

(1) Comisionarul nu răspunde faţă de comitent în cazul în care terţul nu îşi execută obligaţiile decurgând din act.

(2) Cu toate acestea, el îşi poate lua expres obligaţia de a garanta pe comitent de executarea obligaţiilor terţului. În acest caz, în lipsă de stipulaţie contrară, comitentul va plăti comisionarului un comision special pentru garanţie sau pentru credit ori un alt asemenea comision stabilit prin convenţia lor sau, în lipsă, de către instanţă, care va ţine cont de împrejurări şi de valoarea obligaţiei garantate.

Comentarii despre Art. 2052 Noul cod civil Răspunderea comisionarului Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat

Ionita Cristina 15.02.2014

Reglementarea anterioară: C. com.: „Art. 412. (1) Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligaţiilor luate de către persoanele cu care a contractat, afară de convenţie contrarie. (2) Când comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal, faţă cu comitentul, pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultând din contract. (3) în acest caz, el are dreptul la proviziunea specială numită „pentru garanţie", „pentru credit". Această proviziune se stabileşte de părţi prin convenţia lor, iar în lipsă este lăsată la aprecierea judecăţii".

1. în principiu, comisionarul răspunde

Citește mai mult

faţă de comitent numai pentru încheierea actelor juridice ce constituie obiectul contractului de comision, nu şi pentru executarea acestora de către terţ.

2. Comisionarul acţionează pe seama comitentului, ca atare, efectele contractului între comisionar şi terţ se realizează între patrimoniul comitentului şi cel al terţului. Comisionarul nu este, aşadar, ţinut în locul terţului în raportul cu comitentul; ca atare, un comisionar care cumpără un bun nu răspunde de viciile ascunse ale bunului în locul vânzătorului, după cum comisionarul care a vândut un bun nu răspunde de neplata preţului de către terţ (a se vedea şi art. 2046 şi comentariile la acesta).

3. Cu toate acestea, el îşi poate asuma expres obligaţia de a garanta pe comitent de executarea obligaţiilor terţului, prin inserarea în contract a unei clauze de garanţie, „star del credere" sau „duc roi re".

4. Comisionarul ducroire a fost denumit în doctrina juridică franceză ca fiind garantul faţă de comitent a executării operaţiunii de către terţul cu care a tratat pe seama comitentului (R. Guillien, J. Vincent, Lexique de termes juridiques. Paris, 1995, p. 225).

5. Natura juridică a convenţiei stor del credere este controversată în doctrină. Ea este considerată o cauţiune ori o clauză de asigurare pentru insolvabilitate sau o garanţie de sine stătătoare. Fără îndoială, prin funcţia ei, convenţia star del credere este o garanţie, iar ca procedeu tehnic este asemănătoare fidejusiunii din dreptul civil (St.D. Cdrpenaru, L. Stdnciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 394).

6. Prin funcţia sa, clauza star del credere este o garanţie cu caracter de sine stătător, avându-şi fundamentul în voinţa părţilor contractante. Ea reprezintă un mecanism original

născut din practica comercială, pentru a asigura garanţia comitentului. Scopul său este acela de a mări răspunderea comisionarului în raporturile cu comitentul, oferind acestuia din urmă o garanţie suplimentară privind executarea contractului de către terţ (F. Moţiu, op. cit., p. 257).

7. Doctrina franceză dominantă, urmată de jurisprudenţă, a apreciat că comisionarul ducroire îşi asumă toate riscurile, inclusiv cele provenind din forţa majoră (în sens contrar Ripert et Roblot, Trăite elementaire de droit commerciale, t. II, n.2655). Cu toate acestea, comisionarul ducroire nu răspunde de neexecutarea generată de fapta comitentului - garanţie pentru vicii ascunse ce generează un refuz de plată din partea terţului contractant sau o compensaţie cu o creanţă asupra comitentului reclamantă de terţ (Pascale Leguâ Dupont, La moisson des marins-paysans, p. 199, Paris, 2004, precum şi jurisprudenţa citata de autor).

8. Cuantumul comisionului se stabileşte de către instanţă în cazul în care părţile nu l-au prevăzut, pe baza a două criterii principale, unul în legătură cu împrejurările în care se execută comisionul, de exemplu privind dificultatea acestuia, cunoştinţele şi eforturile implicate, şi altul privind valoarea obligaţiei garantate.

JURISPRUDENŢĂ

1. Conform art. 412 alin. (2) C. com., ori de câte ori comisionarul s-a angajat prin contract să acţioneze şi să urmărească recuperarea prejudiciilor cauzate comitentului, în absenţa dovezii unei atare încercări de recuperare, acesta răspunde personal faţă de comitent de îndeplinirea obligaţiilor asumate (C.S.J., s. com., dec. nr. 5101/2000, în R.D.C. nr. 1/2002, p. 139).

2. Constituie clauză star del credere, clauza din contractul de comision prin care comisionarul se obligă să plătească preţul mărfii într-un anumit termen de la data livrării, necondiţionat de plata preţului de către partenerul extern (C.A.B., sent. civ. nr. 149/1998, în R.D.C. nr. 9/1999, p. 112).

3. în jurisprudenţa franceză s-a arătat că, în schimbul unei retribuţii mai importante, comisionarul ducroire răspunde de executarea corespunzătoare şi în termen a obligaţiilor asumate de terţ şi poate fi ţinut a răspunde în caz de insolvabilitate a acestuia (Paris, 27 septembrie 1970, JCP1970, II, 16527).

4. într-o soluţie contrară, s-a făcut însă o distincţie importantă, arătându-se că, în lipsa unei stipulaţii contrare, chiar implicite, clauza ducroire garantează doar neexecutarea culpabilă a obligaţiei la scadenţă de către terţ şi nu solvabilitatea acestuia din urmă (Jurisprudence Cass. Com. 22/10/1996)

Răspunde