Art. 2053 Noul cod civil Dreptul de retenţie aparţinând comisionarului Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat

1. în afară de plata comisionului, în baza regulilor generale de la mandat, comitentul va fi obligat să restituie comisionarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urmă pentru executarea comisionului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la data efectuării cheltuielilor. De asemenea, comitentul este obligat să repare prejudiciul suferit de către comisionar în executarea comisionului, dacă acest prejudiciu nu provine din culpa acestuia (a se vedea, supra, art. 2025-2026, precum şi comentariile la acestea).

2. întrucât comisionarul este deseori pusîn situaţia de a

Citește mai mult

avansa sume importante de bani pentru executarea contractului de comision, fie pentru a plăti preţul mărfurilor cumpărate pentru comitent, fie pentru a acoperi cheltuielile de transport, depozitare, conservare sau de expediţie în cazul vânzării mărfurilor comitentului, se justifică să beneficieze de o protecţie similară pentru a-şi putea recupera aceste sume, precum şi pentru plata remuneraţiei care i se datorează pentru serviciile prestate comitentului (F. Moţiu, op. cit., p. 255).

3. La fel ca şi în cazul mandatarului, legea stabileşte un drept de retenţie al comisionarului asupra bunurilor comitentului aflate în detenţia sa, pentru creanţele sale asupra acestuia. Textul nu prevede nimic referitor la natura creanţelor, însă este evident că acestea nu pot fi născute decât din contractul de comision şi executarea sa.

4. în plus, însă, dat fiind faptul că, comisionarul acţionează cu titlu profesional, acesta va avea un privilegiu faţă de vânzătorul neplătit.

5. Comisionarul păstrează un drept de retenţie asupra bunurilor comitentului pentru orice creanţă are împotriva acestuia. Creanţele pot fi trecute sau prezente, născute din contractul de comision sau având alt izvor. Conform jurisprudenţei franceze, nu trebuie să existe o legătură între creanţele garantate de dreptul de retenţie şi bunurile care fac obiectul privilegiului. Detenţia bunurilor comitentului este o condiţie pentru exercitarea dreptului de retenţie. Comisionarul va avea preferinţă faţă de vânzătorul neplătit, plecând de la premisa că acesta şi-a asumat riscurile atunci când a consimţit la transmiterea detenţiei bunului vândut, chiar dacă preţul nu a fost plătit. Soluţia este consacrată în jurisprudenţă franceză.