Art. 2068 Noul cod civil Răspunderea expeditorului Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat

Art. 2068

Răspunderea expeditorului

(1) Expeditorul răspunde de întârzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor în caz de neglijenţă în executarea expedierii, în special în ceea ce priveşte preluarea şi păstrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari.

(2) Atunci când, fără motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat de comitent, expeditorul răspunde de întârzierea transportului, pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor, cauzată de cazul fortuit, dacă el nu dovedeşte că aceasta s-ar fi produs chiar dacă s-ar fi conformat instrucţiunilor primite.

Comentarii despre Art. 2068 Noul cod civil Răspunderea expeditorului Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat

Ionita Cristina 15.02.2014

1. Cele mai semnificative obligaţii ale expediţionarului care rezultă din contractul de expediţie de mărfuri, în cursul executării lui sunt: a) Principala obligaţie a expeditorului este aceea de a organiza transportul, fără să efectueze, de regulă, el însuşi deplasarea mărfurilor. Organizarea cât mai eficientă a deplasării, alegerea tipului de transport, a cărăuşului, cu respectarea instrucţiunilor primite de la client sunt numai câteva din activităţile ce dau conţinutul organizării deplasării în cele mai bune condiţii a deplasării mărfii; b) Realizarea de către expeditor a activităţilor

Citește mai mult

conexe organizării transportului. Este vorba de activităţi ca: depozitarea mărfurilor, declaraţiile vamale, controlul mărfurilor, executarea dispoziţiilor privind încasarea sumelor cuvenite comitentului etc. c) Expediţionarul are, de asemenea, obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a conserva exerciţiul acţiunilor judiciare sau arbitrale împotriva terţelor persoane, evitând riscul unor eventuale decăderi. Astfel, expediţionarul trebuie să asigure mijloacele de probă, efectuând constatări de fapt corespunzătoare, care să fie opozabile eventualilor depozitari, cărăuşi, întreprinderi de transbor-dare sau altor prestatori de servicii, la care a recurs în executarea contractului de expediţie;d) Expediţionarul este ţinut să valorifice contra terţilor drepturile băneşti ale clientului de la care a primit însărcinarea.

2. Aceste obligaţii ale expediţionarului sunt cele considerate a fi semnificative, însă pot exista şi alte îndatoriri pe care şi le asumă expediţionarul în timpul transportului (C. Sandu, op. cit., p. 196; O. Capâţînă, op. cit., p. 35).

3. Obligaţiile expediţionarului faţă de comitent durează până în momentul în care are loc eliberarea mărfurilor destinatarului final (C. Sanciu, op. cit., p. 196; O. Capotând, op. cit., p. 35).

4. Răspunderea expeditorului este diferită de cea a transportatorului; primul răspunde numai de daunele produse de culpa în executarea expediţiei. Expeditorul este organizator al transportului, calitate în care îi revine obligaţia (în afară de instrucţiuni diferite primite de la client) să aleagă în mod liber - desigur, în funcţie de criterii exigente - felul transportului, cărăuşul, tariful şi condiţiile deplasării (O. Capăţînâ, op. cit., p. 34; Gh. Piperea, op. cit., p. 83).

5. Răspunderea comitentului pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a expedierii este o răspundere contractuală bazată pe culpă; condiţia acesteia este prevăzută în mod explicit - „în caz de neglijenţă". în mod special, legiuitorul a prevăzut răspunderea pentru neglijenţă în ceea ce priveşte preluarea şi păstrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari.

6. în legătură cu ultima situaţie, în doctrină s-a arătat că expeditorul poate recurge la comisionarii intermediari numai dacă acest drept i s-a acordat în mod expres prin contract, dat fiind caracterul intuitu personae al contractului. în orice caz, expeditorii intermediari vor avea însărcinări determinate, fiind exclusă o însărcinare de ordin general, care ar denatura caracterul personal al contractului (Gh. Piperea, op. cit., p. 83). în prezent, problema se pune în mod mai nuanţat, în condiţiile reglementării exprese a substituirii făcute de mandatar (a se vedea supra art. 2023 şi comentariile la acesta).

7. în jurisprudenţă italiană s-a arătat că există situaţii în care împrejurările speţei impun substituirea expeditorului. Astfel, cu excepţia cazului în care, înscris într-un registru al comisionarilor vamali, expeditorul care trebuie să îndeplinească formalităţile vamale trebuie să folosească un agent vamal, fiind necesară aşadar folosirea substituirii (Corte di Cassazione Civile, Sez. III, 18 giugno 2003, n. 9697).

8. Expeditorul este ţinut de indicaţiile primite de la comitent, inclusiv în ceea ce priveşte alegerea modului de transport. El va răspunde de încălcarea acestora fără motive temeinice; per a contrario textul lasă expeditorului o anumită marjă de acţiune. în lipsa altor elemente, la stabilirea motivelor temeinice vor fi avute în vedere şi normele generale în materie de comision, prevăzute de art. 2048 NCC.

9. Răspunderea expeditorului pentru încălcarea instrucţiunilor privind modul de transport ales de comitent este una agravată: ea se angajează chiar în lipsa culpei acestuia, pentru întârzierea transportului, pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor, cauzată de cazul fortuit şi se grevează pe caracterul imperativ al mandatului dat de comitent expeditorului, care va suporta el riscul pierii fortuite a bunului în aceste condiţii.

10. Expeditorul care, prin încălcarea instrucţiunilor primite de la comitent, nu asigură că livrarea bunurilor se face după obţinerea garanţiilor bancare, răspunde în cazul neexecutării obligaţiei de plată a mărfurilor de către destinatar. Va reveni comitentului obligaţia de probă că expeditorul nu a respectat instrucţiunile primite şi expeditorului sarcina de a proba încasarea de către comitent a preţului bunurilor de la destinatar (Corte di Cassazione Civile, Sez. III, 15 novembre 2002, n. 16069)

Răspunde