Art. 2107 Noul cod civil Diligenţa depozitarului Reguli comune privind contractul de depozit Contractul de depozit

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1599. Depozitarul trebuie să îngrijească de paza lucrului depozit, întocmai precum îngrijeşte de paza lucrului său (C. civ. 1080,1564,1600 şi urm.)".

1. Potrivit Codului civil, depozitarul trebuie să se îngrijească de paza lucrului depozitat cu aceeaşi grijă ca de propriul său lucru (art. 1599 C. civ. 1864), obligaţia de păstrare, de conservare a lucrului fiind scopul principal al contractului. Prin urmare, dacă depozitarul nu a păstrat (conservat) lucrul, pentru a răsturna prezumţia de culpă (şi, în consecinţă, pentru a înlătura răspunderea) ce

Citește mai mult

apasă asupra lui, trebuie să dovedească că a depus aceeaşi grijă în păstrarea lucrului depozitat (inclusiv avansarea cheltuielilor necesare în acest scop) ca şi în privinţa lucrurilor proprii şi, deci, cauza străină care a dus la pieirea, pierderea sau deteriorarea lucrului, nu-i este imputabilă; de exemplu, dacă aceleaşi cauze (molii, umezeală, furt etc.) au pricinuit şi deteriorarea sau dispariţia propriilor lucruri (Fr. Deak, op. cit., p. 69-70).

2. Culpa debitorului - prin derogare de la regulile generale ale răspunderii contractuale -se apreciază, deci, în concret, în funcţie de grija depusă în conservarea propriilor lucruri (culpa levis in concreto) şi nu după tipul abstract al omului prudent şi diligent (bonus pater familias). Contractul cu titlu gratuit fiind încheiat în interesul şi din iniţiativa deponentului, nu i se poate pretinde depozitarului să păstreze lucrul depozitat cu mai mare grijă decât propriile lucruri. Dacă deponentul se aşteptă ca bunul să fie păstrat în condiţii mai bune, trebuia să aleagă un om mai diligent (Fr. Deak, op. cit., p. 69-70).

3. în mod excepţional, culpa depozitarului se apreciază cu mai mare rigoare, după tipul abstract al omului prudent şi diligent, adică după regulă generală aplicabilă răspunderii

contractuale (culpa levis in abstracto) în cazul depozitului remunerat sau dacă depozitarul este un profesionist ori i s-a permis să folosească bunul depozitat, dacă nu există stipulaţie contrară în contract.

4. Depozitarul trebuie să păstreze bunul depozitat cu prudenţă şi diligenţă, culpa acestuia fiind apreciată in abstracto, în următoarele cazuri, enumerate de dispoziţiile alin. (2) al art. 2107 NCC: a) depozitarul este remunerat; b) depozitarul este un profesionist; c) depozitarului i s-a permis să se folosească de bunul depozitat. Din exprimarea legiuitorului, rezultă că, şi în aceste cazuri, în mod excepţional, răspunderea depozitarului poate fi apreciată în concret, dacă părţile au convenit în acest sens, normele care reglementează răspunderea depozitarului pentru păstrarea bunului având caracter supletiv (R. Postolache ş a., op. cit., p. 20).

JURISPRUDENŢĂ

1. Potrivit dispoziţiilor art. 1599 C. civ. 1864, depozitarul trebuie să se îngrijească de paza lucrului depozitat cu aceeaşi grijă ca de propriul său lucru. Prin urmare, culpa debitorului, prin derogare de la regulile generale ale răspunderii contractuale, se apreciază în concret, în funcţie de grija depusă în conservarea propriilor lucruri, şi nu după tipul abstract al omului prudent şi diligent. Excepţiile de la această regulă sunt consacrate expres în 1600 C. civ. 1864 sub forma situaţiilor în care culpa depozitarului se apreciază cu mai mare rigoare, conform regulii generale aplicabile răspunderii contractuale (C.A. Braşov, dec. nr. 394/Ap/C din 25/2000 în R.D.C. nr. 1/2002, p. 153, în C. Cucu, M. Covriş, Contractele comerciale. Practică judiciară, ed. a 2-o, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, op. cit., p. 178).

2. într-un contract de depozit pentru marfă perisabilă, neexecutarea obligaţiilor asumate, prin neasigurarea temperaturii optime de conservare, printr-o ventilaţie defectuoasă şi folosirea unui sistem de decongelare neperformant, atrage culpa depozitarului pentru prejudiciul produs deponentului ca urmare a alterării produsului aflat în depozit (sent. civ. nr. 358 COM/2000, definitivă conform dec. civ. nr. 523/2001 a C.A. Constanţa, s. com., citată în C. Cucu, M. Gavriş, op. cit., p. 178).

3. Deşi răspunderea, de natură contractuală, a administraţiei C.F.R. pentru pierderea unui colet predat la magazia de bagaje este limitată, angajatul din a cărui vină s-a produs pierderea răspunde integral faţă de predătorul prejudiciat, chiar dacă fapta sa nu constituie infracţiune (art. 15 pct. 5, tabela nr. 2 din Tariful local pentru bagaje de mână şi mesagerii) (Trib. judeţean Cluj, s. civ., dec. nr. 635/1967, cu notă de I. Diaconescu, St. Milicescu, în R. R. D. nr. 11/1968, p. 134). Notă. Pentru o analiză completă şi cu referire la practica judiciară, a se vedea Ş. Beligrădeanu, Răspunderea direcţiei regionale de căi ferate în cazul pierderii coletelor predate la depozitele de „bagaje de mână", în R.R.D. nr. 1-2/1990, p. 34-45.

4. în practica judiciară s-a reţinut că depozitarul răspunde faţă de deponent şi atunci când lucrul a fost folosit şi avariat de o terţă persoană (în speţă, fiul depozitarului), din cauza lipsei de diligenţă a depozitarului (T. Prescure, A. Ciurea, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 364).