Art. 2249 Noul cod civil Garanţia legală Contractul de rentă viageră

1. Este vorba despre privilegiul vânzătorului asupra bunului vândut pentru plata preţului. Astfel, potrivit art. 1723 (a se vedea supra comentariile la acesta), pentru garantarea obligaţiei de plată a preţului, în cazurile prevăzute de lege vânzătorul beneficiază de un privilegiu sau, după caz, de o ipotecă legală asupra bunului vândut.

2. Obligaţia debirentierului de a garanta plata rentei are aşadar un fundament legal, consecinţa nerespectării sale fiind prevăzută într-un articol subsecvent (art. 2251).

3. Prin urmare, stipulaţiile privitoare la asigurările promise prin contract pentru a

Citește mai mult

garanta plata rentei pot fi o cauţiune ori o ipotecă, în ipoteza în care debirentierul a primit un capital ca preţ al rentei, precum şi privilegiul vânzătorului, consecinţă a obligaţiei de garanţie a debirentierului, dacă obiectul transmisiunii l-a constituit un bun (Fr. Deak, op. cit., p. 573; 6. Baudry-Lacantinerie, A. Wahl, op. cit., p. 131).

4. Cu titlu de siguranţă promisă pentru executarea contractului poate fi stipulată şi obligaţia debirentierului de a elibera de sarcini imobilul pe care l-a primit în schimbul rentei.

5. Având în vedere caracterul incert din punct de vedere al întinderii al creanţei garantate - acesta depinzând de durata vieţii persoanei căreia s-a stabilit renta, textul prevede în mod expres că în vederea înscrierii ipotecii legale nu este necesară declararea valorii creanţei garantate.

6. în afară de garantarea obligaţiei de plată a preţului, credirentierul are obligaţia de a-l garanta pe debirentier de folosinţa liniştită şi utilă a bunului transmis. Deşi legea nu prevede nimic sub acest aspect, în doctrina şi în practica judecătorească se admite că se aplică aceleaşi reguli ca şi la contractul de vânzare cumpărare. Tăcerea legii în privinţa obligaţiilor credirentierului nu poate duce în niciun caz la concluzia inexistenţei unei atare obligaţii, de vreme ce s-a încheiat un contract oneros, sinalagmatic, chiar dacă aleatoriu. Caracterul aleatoriu priveşte şansa de câştig sau de pierdere care depinde de durata vieţii credirentierului, dar de îndată de şi-a dat consimţământul la încheierea unui asemenea contract, debirentierul trebuie să beneficieze de garanţia că bunul dobândit poate fi folosit conform destinaţiei şi fără a fi tulburat de exercitarea unor drepturi concurente (C. Toader, op. cit., p. 326; Fr. Deak, op. cit., 526; D. Chiricâ, op. cit., p. 121).

7. în cazul unei evicţiuni parţiale, credirentierul trebuie să restituie valoare părţii de care debirentierul a fost evins, iar nu o parte din ratele de rentă. Poate, în măsura în care se pune problema unei evicţiuni totale, o parte din despăgubirea solicitată (ceea ce la vânzare-cumpărare se desemnează prin preţ) să constea din totalitatea ratelor deja plătite de dobânditorul evins (C. Toader, op. cit., p. 326-327).