Art. 2250 Noul cod civil Executarea silită a ratelor Contractul de rentă viageră

CAPITOLUL XVII
Contractul de rentă viageră

Art. 2250

Executarea silită a ratelor

(1) În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul şi vânzarea bunurilor debirentierului, până la concurenţa unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor.

(2) Această sumă se stabileşte, în condiţiile legii, pe baza unei expertize întocmite în conformitate cu metodologia de calcul aplicabilă în cazul asigurărilor de viaţă, ţinându-se seama, printre altele, de ratele deja încasate de credirentier, de vârsta şi de starea acestuia. Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier.

(3) După ce a fost obţinută în urma vânzării bunurilor debirentierului, suma se consemnează la o instituţie de credit şi va fi plătită credirentierului cu respectarea cuantumului şi scadenţelor convenite prin contractul de rentă viageră.

(4) Dacă debirentierul intră în lichidare, credirentierul îşi poate realiza dreptul la rentă înscriind în tabloul creditorilor o creanţă al cărei cuantum se determină potrivit alin. (2).

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2250 Noul cod civil Executarea silită a ratelor Contractul de rentă viageră




Ionita Cristina 24.02.2014
Legea de aplicare: Art. 147. Dispoziţiile art. 2250 din Codul civil se aplică şi contractelor de rentă viageră încheiate înainte de data intrării în vigoare a Codului civil, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată a ratelor de rentă scadente după această dată.

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1647. Singura neplată a termenelor expirate a renditei nu dă drept celui în a cărui favoare este înfiinţată să ceară întoarcerea capitalului, sau reintrarea în posesiunea fondului înstrăinat. El are numai dreptul de a face să se sechestreze şi să se vândă averea debitorului său şi a cere
Citește mai mult ca, neconsimţind debitorul, să se reguleze, din produsul vinderii, o sumă suficientă spre plata termenelor (C. civ. 1020,1021,1365,1718,1719,1824 şi urm.)".

1. Garanţiile legale, precum şi cele stipulate de părţi la încheierea contractului, au menirea de a-i conserva efectele prin prezervarea executării silite a debirentierului în ipoteza în care acesta nu îşi execută obligaţia de plată a rentei.

2. Valoarea rentei este cea fixată de părţi. Principiul este acela al libertăţii; singura limită este un plafon: arieratele rentei nu trebuie, sub sancţiunea nulităţii contractului, să fie inferioare veniturilor lucrului, deoarece contractul nu ar mai avea caracter aleatoriu. Nu este vorba doar de libertatea contractului: valoarea rentei variază de la un contract la altul, deoarece depinde de vârsta şi de sănătatea credirentierului (Ph. Malaurie, L. Aynes, P-Y. Gautier, op. cit., p. 545).

3. în caz de neplată a rentei, credirentierul poate trece la executarea silită care, datorită naturii datoriei, are un caracter special. Creditorul sechestrează şi vinde bunurile debirentierului pentru a scoate din ele suma suficientă pentru asigurarea plăţii arieratelor. Această sumă este plasată, în numele creditorului, pentru folosinţa cu titlu viager şi, în numele debitorului, pentru capital (Ph. Malaurie, L. Aynes. P-Y. Gautier, op. cit., p. 548).

4. Având în vedere caracterul incert al rentei sub aspectul întinderii sale, în vederea stabilirii sumei ce se va executa, legiuitorul a aplicat prin analogie regulile de la asigurare. Astfel, suma se stabileşte, în condiţiile legii, pe baza unei expertize întocmite în conformitate

cu metodologia de calcul aplicabilă în cazul asigurărilor de viaţă, ţinându-se seama, printre altele, de ratele deja încasate de credirentier, de vârsta şi de starea acestuia. întrucât necesitatea expertizei a fost generată de culpa debirentierului, care nu şi-a executat obligaţiile contractuale, cheltuielile expertizei vor fi suportate de acesta. Ele pot fi avansate de credirentier şi adăugate sumei ce se va executa silit.

5. Având în vedere caracterul pronunţat alimentar al rentei - cel mai adesea, contractul fiind încheiat de credirentier pentru a-şi asigura un mijloc de subzistenţă - legiuitorul a păstrat regula plăţii succesive a ratelor rentei şi în cazul executării silite a rentei, chiar dacă aceasta a fost estimată global: suma totală va fi consemnată la o instituţie de credit - pe numele debirentierului dar pe seama credirentierului - şi va fi plătită credirentierului cu respectarea cuantumului şi scadenţelor convenite prin contractul de rentă viageră.
Răspunde
irina.bianca 11.01.2013
Prestaţia datorată de debirentier este supusă regulii că plata ratelor se face în avans pe un trimestru. Întârzierea în executarea obligaţiei face ca debirentierul să decadă din beneficiul termenului, iar obligaţia lui să devină exigibilă până la concurenţa unei sume suficiente pentru a asigura plata ei în viitor. Aprecierea cuantumului acestei sume se face de instanţa judecătorească în baza unei expertize şi, desigur, va necesita un timp mai îndelungat. Din moment ce se poate pune sechestru asupra bunurilor mobile ale debirentierului pentru valorificarea lor prin vânzare silită, se poate
Citește mai mult proceda şi la vânzarea imobilului asupra căruia există ipotecă legală în favoarea credirentierului.
Răspunde