Art. 2291 Noul cod civil Fideiusiunea parţială Dispoziţii generale Fideiusiunea

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1654. (1) Fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului, nici poate fi făcută sub condiţii mai oneroase. (2) Poate fi însă numai pentru o parte a datoriei şi sub condiţii mai puţin grele".

1. Chiar dacă fideiusorul s-ar fi obligat să plătească o sumă mai mare decât aceea pe care o datorează debitorul principal, el nu este obligat decât până la concurenţa acestei din urmă sume.

2. Tot astfel, nu am putea admite ca fideiusorul să achite creditorului creanţa pentru care a garantat pe debitorul principal, mai înainte ca datoria acestuia din urmă să

Citește mai mult

fi devenit exigibilă. Astfel, fideiusorul „nu se poate obliga să plătească la un termen mai apropiat decât cel fixat pentru plata datoriei debitorului principal" (C. Homongiu, N. Georgeon, op. cit., voi. IX, p. 299).

3. Tot astfel, literatura clasică a apreciat că fideiusorul nu s-ar putea obliga „să plătească în alt loc decât acel fixat pentru plata obligaţiei principale, afară de cazul când schimbarea locului de plată s-a făcut în avantajul fideiusorului" (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 299).

4. Din alt punct de vedere, credem că, atât timp cât obligaţia principală este cuprinsă într-un act juridic afectat de modalităţi, încheiat de creditor cu debitorul principal, atunci nici obligaţia fideiusorului nu poate fi pură şi simplă, tocmai datorită caracterului accesoriu al acestei din urmă obligaţii, în raport cu cea principală; mai mult, apreciem că suntem în prezenţa doar a unei promisiuni (antecontract) de fideiusiune asumată de garant. „Când obligaţia principală este condiţională, fideiusorul nu se poate obliga pur şi simplu" (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 299).

5. Fideiusorul nu îşi poate asuma, pe lângă garantarea debitului principal, şi obligaţia de a plăti o clauză penală la care nu este obligat debitorul principal (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 299).

6. Fideiusiunea poate fi contractată numai pentru o parte a datoriei sau în condiţii mai puţin grele decât ale debitorului principal (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 299). De pildă, fideiusorul se poate obliga sub condiţie, deşi obligaţia principală este pură şi simplă (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 299).

7. Fideiusiunea care depăşeşte datoria sau care este contractată în condiţii mai oneroase este validă numai până în măsura obligaţiei principale (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 299).