Art. 2294 Noul cod civil Beneficiul dediscuţiune Efectele fideiusiunii Fideiusiunea
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Fideiusiunea
SECŢIUNEA a 2-a
Efectele fideiusiunii
Fideiusiunea
SECŢIUNEA a 2-a
Efectele fideiusiunii
Art. 2294
Beneficiul dediscuţiune
(1) Fideiusorul convenţional sau legal are facultatea de a cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a renunţat la acest beneficiu în mod expres.
(2) Fideiusorul judiciar nu poate cere urmărirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor.
| ← Art. 2293 Noul cod civil Obligaţia fideiusorului Efectele... | Art. 2295 Noul cod civil Invocarea beneficiului de discuţiune... → |
|---|
► „Art. 1662. Fidejusorul nu este ţinut a plăti creditorului, decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuţie, afară numai când însuşi a renunţat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul. în cazul din urmă, efectul obligaţiei sale se regulează după principiile statornicite în privinţa datoriilor solidare (C. civ. 1039 şi urm., 1055, 1056, 1663 şi urm., 1677, 1794)".
► „Art. 1677. Garantul judecătoresc nu poate cere discuţia averii debitorului principal (C. civ. 1662
Citește mai mult
şi urm.)";► „Art. 1678. Cel ce s-a făcut garant numai pentru fidejusorul judecătoresc nu poate să ceară discuţia averii debitorului principal şi a fidejusorului (C. civ. 1655,1662)".
1. În caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate urmări direct pe fideiusor pentru executarea creanţei, fără ca această urmărire să fie condiţionată de o prealabilă urmărire a debitorului principal, în timp ce fideiusorului i se recunoaşte posibilitatea de a invoca anumite excepţii privind urmărirea declanşată de către creditor, de tipul excepţiilor personale ce rezidă în contractul de fideiusiune, dar şi de tipul excepţiilor ce privesc obligaţia debitorului principal, mai puţin cele care au un caracter strict personal. Tot astfel, fideiusorul poate invoca şi unele excepţii specifice fideiusiunii, anume beneficiul de discuţiune şi beneficiul de diviziune (C. Stâtescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 542-551).
2. Beneficiul de discuţiune este o facultate pe care legea o conferă fideiusorului, în cazul în care creditorul care s-a îndreptat cu urmărirea împotriva sa, de a-i cere acestuia să urmărească iniţial bunurile debitorului şi numai după aceea, dacă nu s-a îndestulat, să-l urmărească pe el (această posibilitate fiind instituită expres şi în art. 1662 şi art. 1663 C. civ. 1864). Această excepţie este personală, aparţinând exclusiv fideiusorului, care are facultatea de a se folosi sau nu de ea, însă numai dacă sunt întrunite condiţiile de invocare.
3. Astfel, pentru a se admite excepţia personală privind discuţiunea (beneficiul de discuţiune), trebuie întrunite cumulativ următoarele cerinţe: a) să nu se fi trecut la judecarea fondului procesului privind urmărirea fideiusorului (deci, beneficiul de discuţiune trebuie invocat in limine litis); b) fideiusorul să indice creditorului bunurile debitorului principal ce pot fi urmărite şi să avanseze cheltuielile necesare urmăririi acestor bunuri; c) bunurile astfel indicate să se afle pe teritoriul României şi să nu fie vorba de bunuri litigioase sau de bunuri ipotecate, care nu se mai află în posesia debitorului.
4. Totodată, nu se va putea invoca beneficiul de discuţiune: a) dacă fideiusorul a renunţat la acesta; b) dacă s-a obligat solidar cu debitorul principal, întrucât primează regulile solidarităţii; c) în cazul fideiusiunii judecătoreşti.
5. Prin beneficiul de discuţiune se înţelege obligaţia creditorului de a urmări şi vinde mai întâi averea debitorului principal şi numai apoi, în caz de neîndestulare, a urmări pe fideiusor (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 307).
6. Orice fideiusor poate opune creditorului beneficiul de discuţiune (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 307), cu condiţia să nu fi renunţat expres, în mod anticipat, la invocarea acestei excepţii.
7. Atunci când există mai mulţi debitori solidari şi fideiusorul a garantat doar pe unul dintre aceştia, fideiusorul nu va putea invoca beneficiul de discuţiune decât contra acelui debitor (în acelaşi sens, a se vedea C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 307). însă, dacă fideiusorul a garantat pe toţi debitorii solidari, va putea invoca beneficiul de discuţiune contra tuturor acestora.
8. Fideiusorul nu are dreptul la beneficiul de discuţiune când „a renunţat la acest drept expres sau tacit" (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 307). Renunţarea tacita nu constituie în concepţia legiuitorului Codului civil din 2009 o cauză de înlăturare a excepţiei personale de discuţiune, dispoziţiile art. 2294 alin. (1) excluzând aplicarea beneficiului doar în ipoteza renunţării exprese.
9. Fideiusorul care s-a obligat solidar este considerat că a renunţat la beneficiul de discuţiune (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 307).
10. Fideiusorul care a dat o ipotecă nu are dreptul să invoce beneficiul de discuţiune (D. Alexandresco, op. cit., X, p. 142, nota 5). în opinia noastră, nici instituirea unei ipoteci nu este de natură să înlăture aplicarea beneficiului de discuţiune, cât timp fideiusorul şi l-a rezervat, nerenunţând expres la acesta, oricât de avantajos ar fi pentru creditorul urmăritor să execute o creanţă garantată cu o ipotecă.
11. Doctrina clasică a mai evidenţiat şi alte cazuri în care nu s-ar putea invoca beneficiul de discuţiune: atunci „când fideiusorul moşteneşte pe debitorul principal" ori în cazul „când insolvabilitatea debitorului principal este notorie" (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 307).
12. JURISPRUDENŢĂ. Creditorul poate să ceară să se stabilească validitatea contractului de fideiusiune şi întinderea obligaţiei fideiusorului fie pe cale de acţiune separată, fie alăturat capătului de cerere având ca obiect constatarea întinderii creanţei în raport cu debitorul principal. Instanţa de apel a considerat greşit că fideiusorii pot invoca beneficiul de discuţie în litigiul de fond. Titularul dreptului de creanţă poate să urmărească direct bunurile garantului, dar, în faza de executare silită, garantul poate să ceară creditorului să execute mai întâi cererea debitorului principal. Ca atare, instituţia beneficiului de discuţiune se aplică fazei de executare a creanţei (I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 563/2004).
Garantul ipotecar nu are un beneficiu de discuţiune şi nici beneficiu de diviziune.
Două cazuri speciale de discuţiune sunt reglementate în materia executării ipotecii mobiliare şi imobiliare, dar conţinutul acestora este diferit faţă de cel al beneficiului de discuţiune prevăzut de art. 2.294 NCC:
(1) potrivit art. 2.434 NCC, un creditor ipotecar de rang inferior poate să se opună la urmărirea bunului mobil ce îi este ipotecat, dacă au mai
Citește mai mult
rămas bunuri mobile suficiente ipotecate în favoarea creditorului de rang superior pentru aceeaşi datorie;(2) potrivit art. 2.478 NCC, creditorul ipotecar imobiliar nu poate urmări în acelaşi timp vânzarea imobilelor care nu îi sunt ipotecate decât în cazul în care bunurile ce îi sunt ipotecate nu sunt suficiente pentru plata creanţei sale.
Se observă că, în ipoteza art. 2.434 NCC, beneficiul de discuţiune este acordat creditorului ipotecar de rang inferior în raport cu creditorul de rang superior, iar în cazul art. 2.478 NCC, beneficiul de discuţiune este acordat debitorului în raport cu creditorul ipotecar imobiliar.