Art. 2350 Noul cod civil Obiectul ipotecii Dispoziţii generale Ipoteca

Legea de aplicare: Art. 159. în cazul în care mai multe bunuri care se unesc prin accesiune fac obiectul mai multor ipoteci, titularul oricăreia dintre ipoteci poate pretinde separarea bunurilor în condiţiile art. 600 din Codul civil.

Reglementarea anterioară: - C. civ. 1864:
► „Art. 1750. Se pot ipoteca:l. imobilele care sunt în comerţ, cu accesoriile lor, ce după lege se privesc ca imobile; 2. uzufructul asupra acestor imobile şi accesorii (C. civ. 462, 471, 488, 517, 963, 1777)";
► „Art. 1751. Mobilele nu pot fi ipotecate (C. civ. 472 şi urm., 1909)".

- Legea nr. 99/1999, Titlul VI:
►„Art.

Citește mai mult

6. (1) Se consideră cuprinse în domeniul de aplicare al prezentului titlu toate bunurile mobile, corporale sau necorporale. (2) De asemenea, cade sub incidenţa prezentului titlu orice bun mobil corporal sau bun mobil care este accesoriu al altui bun imobil, dar care poate fi înlăturat sau extras din acesta, cu excepţia clădirilor şi a materialelor de construcţii, chiar dacă părţile au denumit contractul respectiv ipotecă. (3) Prin clădiri seînţelege înălţarea unei structuri, deschiderea unei mine sau începerea unei lucrări executate la suprafaţă sau în subteran. Expresia materiale de construcţii înseamnă acele materiale care se încorporează într-o clădire şi include bunurile ataşate unei clădiri în aşa fel încât să nu poată fi desprinse decât numai prin producerea unor daune cu o valoare mai mare decât a materialelor obţinute prin înlăturare. (4) Prezentul titlu se aplică şi bunurilor prevăzute la art. 467 şi 468 din Codul civil. (5) Intră sub incidenţa prezentului titlu următoarele bunuri: a) stocul de bunuri fungibile şi nefungibile; b) soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen deschise la instituţii bancare sau financiare; c) certificatele de depozit, conosamentele şi altele similare; d) acţiunile şi părţile sociale din societăţile pe acţiuni şi cu răspundere limitată; e) drepturile de exploatare ale resurselor naturale şi de operare de servicii publice, în condiţiile prevăzute de lege; f) drepturile rezultând din invenţii, mărci de fabrică şi alte drepturi de proprietate intelectuală, industrială sau comercială; g) drepturile de creanţă, garantate sau negarantate; h) instrumentele negociabile, inclusiv cele garantate printr-o ipotecă; i) universalitatea bunurilor mobile ale debitorului, care poate îngloba inventarul bunurilor circulante şi bunurile viitoare; j) pădurea, recolta agricolă, mineralele şi hidrocarburile ce urmează a fi extrase sau care au fost extrase; k) poliţe de asigurare; I) dreptul obţinut din închirierea sau arendarea unor bunuri imobiliare; m) echipamentele, instalaţiile, maşinile agricole sau altele asemenea; n) drepturi societare; o) orice drept, exclusiv sau nu, de a tranzacţiona cu bunuri mobile sau de a asigura servicii, care poate fi cedat de către titular, indiferent dacă cedarea este supusă unor restricţii sau dacă necesită consimţământul constituitorului sau autorizarea altei persoane; p) bunurile mobile închiriate sau care fac obiectul unei operaţiuni de leasing, pe o durată mai mare de un an; q) orice alte asemenea bunuri";
► „Art. 10. (3) Garanţia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. în cazul în care bunul afectat garanţiei constă într-o universalitate de bunuri mobile, inclusiv un fond de comerţ, conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale. în acest caz nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle într-o stare de interdependenţă funcţională".

1. în cadrul obiectului contractului de ipotecă intră, pe de-o parte, bunurile afectate garanţiei, dar, în egală măsură, şi obligaţiile garantate. Totuşi, legiuitorul preferă să integreze domeniului obiectului ipotecii bunurile sau drepturile care pot face obiectul contractului de ipotecă şi să reglementeze obligaţiile garantate, cu excepţia unui singur articol al acestei secţiuni, în partea dedicată ipotecilor convenţionale, în cadrul fiecărei forme de ipotecă.

2. Potrivit definiţiei date de art. 2350 NCC, fac obiectul ipotecii toate bunurile mobile sau imobile, corporale sau incorporale, determinate sau determinabile sau universalităţile de bunuri. Din acest punct de vedere, legea civilă explică conceptul de bun în dispoziţiile cuprinse în art. 535 şi urm. Astfel, bunurile mobile sunt delimitate în dispoziţiile art. 539-542 NCC, iar cele imobile în dispoziţiile art. 537-538 NCC. Dispoziţiile evocate se referă la bunurile corporale, însă pot face obiect al unei ipoteci şi bunurile incorporale, dar vom pune mai mult accent asupra acestora la fiecare dintre secţiunile următoare în parte.

3. Desigur, prin bunul - privit ca obiect - afectat garanţiei se înţelege valoarea sa economică sau, în cazul creanţelor, valoarea de lichidare.

4. De asemenea, legea civilă operează cu un concept nou reglementat, acela al universalităţii de bunuri.

5. Universalitatea de bunuri reprezintă totalitatea bunurilor sau drepturilor cu conţinut patrimonial regăsite într-o universalitate juridică (înţeleasă ca patrimoniu sau fracţiune a acestuia care include drepturi şi obligaţiile care pot fi evaluate în bani). Conceptul are însă doar o reglementare cu caracter general, care constituie un element de noutate legislativă, deoarece practicienii dreptului operau, cu aceeaşi semnificaţie, cu noţiunea de universalitate de fapt.

6. Universalitatea de fapt este definită în noul Cod civil în art. 541 şi desemnează ansamblul bunurilor care aparţin aceleiaşi persoane şi au o destinaţie comună stabilită prin voinţa acesteia sau prin lege. De asemenea, o aplicaţie a universalităţii de fapt o reprezintă, în mod concret, fondul de comerţ ataşat unei afaceri, care, pe lângă o definiţie doctrinară, are şi o reglementare specifică în art. I1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale (M. Of. nr. 24/1991).

7. Reamintim, în acest context, că universalitatea de bunuri care poate face obiectul ipotecii se poate raporta la patrimoniu sau la fracţiuni ale acestuia, masele patrimoniale privite ca diviziuni ale patrimoniului ca universalitate juridică şi patrimoniul de afectaţiune, aşa cum este determinat în art. 31 NCC. Aşadar, poate face obiectul ipotecii, în acord cu dispoziţiile art. 541 alin. (2) NCC, universalitatea de fapt limitată la o masă patrimonială sau la un patrimoniu de afectaţiune.

8. Ceea ce este specific acestei modalităţi de instituire a ipotecii însă, este faptul că un creditor ipotecar asupra universalităţii de bunuri dintr-o masă patrimonială are prerogativa urmăririi şi preferinţei exclusiv prin raportare la acea masă patrimonială. Dacă, prin valorificarea garanţiei, creanţa sa nu se îndestulează complet, el se poate îndrepta asupra bunurilor care intră în altă masă patrimonială, dar fără avantajele conferite de garanţie, aşa cum se stabileşte în art. 2324 alin. (3) şi (4) NCC. Cu alte cuvinte, în măsura în care creditorul ipotecar al unei universalităţi de bunuri aparţinând unei mase patrimoniale execută, pentru plata creanţei, bunuri care aparţin altei diviziuni patrimoniale (altei mase patrimoniale), el redevine, raportat la aceasta, un creditor chirografar şi legea restabileşte în legătură cu el regula egalităţii între creditori, potrivit art. 2326 NCC.