Art. 2360 Noul cod civil Dreptul de urmărire al creditorului ipotecar Dispoziţii generale Ipoteca

Legea de aplicare: Art. 161. în exercitarea dreptului său de urmărire, creditorul ipotecar va trebui să ţină seama de ipotecile mobiliare privilegiate reglementate de art. 2.425 şi 2.426 din Codul civil, chiar dacă acestea au fost constituite sau înscrise după înscrierea ipotecii sale.

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1790. Creditorii care au privilegiu sau ipotecă înscrisă asupra unui imobil îl urmăresc în orice mână ar trece (C. civ. 1722,1746,1778, 1779, 1791)".

1. Având în vedere titlul subsecţiunii, vom avea în vedere analiza dreptului creditorului de urmărire a bunului

Citește mai mult

ipotecat în raportul cu terţii. De mai multe ori, în rândurile acestor comentarii au fost subliniate prerogativele dreptului real de garanţie garantat de ipotecă în favoarea creditorului, respectiv dreptul de urmărire şi cel de preferinţă.

2. în această parte a reglementării legiuitorul se limitează la abordarea dreptului de urmărire a bunului ipotecat, întrucât cealaltă componentă, dreptul de preferinţă, este cu mult mai pregnantă în faza de executare a garanţiei, la lichidarea bunului şi, deşi angrenează anumite efecte faţă de terţi, acestea ţin mai mult de prioritatea creditorului la plata creanţei garantate, ca efect direct al rangului sau ordinii de prioritate.

3. Dreptul de urmărire, aşadar, constă în aptitudinea titularului ipotecii de a pretinde restituirea bunului din mâinile oricui s-ar afla. Chiar dacă ipoteca este o garanţie fără deposedare, iar constituitorul ipotecii are dreptul de a folosi bunul în interes personal, inclusiv dreptul de a dispune de bun, creditorul ipotecii ar putea interveni, atunci când bunul afectat garanţiei, ajuns în mâinile unui terţ, ar putea suferi o anumită diminuare valorică sau când înstrăinarea bunului ar putea să reprezinte pentru creditor un risc în privinţa dreptului său de a valorifica bunul prin executarea garanţiei.

4. Acest drept de urmărire se întinde asupra bunului care face obiectul ipotecii, inclusiv asupra a tot ceea ce legea plasează sub ipotecă, fie în temeiul accesiunii, amelioraţiunilor aduse unui imobil, fie asupra fructelor sau produselor bunului ipotecat sau, după caz, asupra bunului care înlocuieşte bunul ipotecat.

5. în fine, dreptul de urmărire este recunoscut creditorului ipotecar şi neafectat de drepturi reale, principale sau accesorii, a căror opozabilitate este ulterioară înscrierii ipotecii sale.

6. Legiuitorul acordă protecţie creditorului ipotecar a cărui ipotecă a fost înscrisă în registrele de publicitate, deci făcută opozabilă comparativ altor drepturi reale, dacă: 1) sunt constituite ca drepturi reale după înscrierea ipotecii sale. în acest caz, legiuitorul se referă la drepturile reale imobiliare pentru care înscrierea în cartea funciară are efect constitutiv. Prin urmare, nu este importantă, pentru creditorul ipotecar, data încheierii actului translativ al dreptului real, ci data înscrierii, care este data transferului dreptului; 2) sunt înscrise în arhivă după înscrierea ipotecii sale. în acest caz, legiuitorul se referă la drepturile reale mobiliare pentru care înscrierile în arhivă sau în alte registre specifice de publicitate au doar efect de opozabilitate, iar nu constitutiv, ca în situaţia precedentă. Chiar dacă dreptul real este dobândit anterior înscrierii ipotecii în arhivă, acesta nu-i este opozabil creditorului ipotecar, căruia nu-i este atenuată prerogativa urmăririi.

7. Totuşi, având în vedere şi dispoziţiile art. 2364 NCC, referitoare la conservarea acţiunilor personale ale creditorului, acesta poate opta pentru urmărirea directă a debitorului obligaţiei garantate ori pentru urmărirea produselor bunului ipotecat, atunci când legea o permite.

8. S-a subliniat în doctrină că, în cazul opţiunii manifestate pentru urmărirea directă a debitorului obligaţiei garantate sau a produselor bunului garantat, suntem fie într-o situaţie excepţională în care garanţia ipotecii asupra bunului se stinge (o se vedea R. Rizoiu, încercare de redefinire a garanţiei reale mobiliare, în P.R. nr. 4/2004, p. 185-186), fie într-o situaţie, tot excepţională, de inopozabilitate a ipotecii cu privire la bunul garantat faţă de terţul dobânditor (o se vedea A. Ilie, op. cit., p. 137). Totuşi credem că în niciuna dintre aceste două situaţii posibile, opţiunea de urmărire a creditorului nu influenţează nici valabilitatea şi nici opozabilitatea ipotecii dacă creditorul ipotecar nu a renunţat la dreptul său de ipotecă asupra bunului, ipoteca menţinându-se până la plata creanţei şi a accesoriilor acoperite de garanţie.

9. Cum este şi firesc, dreptul de urmărire derivat din ipotecă are eficienţă în faţa oricăror drepturi reale constituite sau înscrise după înscrierea ipotecii.

10. Articolul 161 din Legea nr. 71/2011 prevede însă pentru situaţia strictă a ipotecii mobiliare că „în exercitarea dreptului său de urmărire, creditorul ipotecar va trebui să ţină seama de ipotecile mobiliare privilegiate reglementate de art. 2425 şi 2426 NCC, chiar dacă acestea au fost constituite sau înscrise după înscrierea ipotecii sale. Mai trebuie subliniat totuşi că art. 2426 NCC nu se aplică şi în cazul ipotecilor asupra conturilor constituite înainte de intrarea în vigoare a noului Cod, conform excepţiei instituite de art. 178 din Legea nr. 71/2011.