Art. 2358 Noul cod civil Cesiunea ipotecii Dispoziţii generale Ipoteca
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Ipoteca
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Ipoteca
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 2358
Cesiunea ipotecii
(1) Dreptul de ipotecă sau rangul acesteia poate fi cedat separat de creanţa pe care o garantează numai atunci când suma pentru care este constituită ipoteca este determinată în actul constitutiv.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), cesiunea se face prin act încheiat în formă scrisă între creditorul ipotecar cedent şi creditorul cesionar, cu înştiinţarea debitorului.
(3) Dispoziţiile în materie de carte funciară sau, după caz, cele care privesc opozabilitatea faţă de terţi a ipotecii mobiliare rămân aplicabile.
| ← Art. 2357 Noul cod civil Ipoteca asupra unei universalităţi de... | Art. 2359 Noul cod civil Garanţiile asupra navelor şi... → |
|---|
1. Dreptul de ipotecă, incluzând prerogativele sale privind dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă, poate fi cesionat.
2. Dispoziţia legală nu include ipoteza cesionării creanţei pe care ipoteca o garantează, întrucât în acest caz cesiunea creanţei faţă de care ipoteca este accesorie - ca modalitate de transmisiune a obligaţiilor - presupune, în lipsa unei stipulaţii contrare, şi transferul
Citește mai mult
garanţiilor care o însoţesc, odată cu creanţa, potrivit dispoziţiilor art. 1568 alin. (1) lit. b) NCC. în acest caz sunt incidente toate regulile referitoare la cesiunea de creanţă.3. Alineatul (1) al art. 2358 are în vedere, distinct de ipoteza de mai sus, o transmisiune specială a dreptului real de ipotecă, presupunând cedarea acestuia distinct şi separat de creanţa pe care o garantează. Mai mult, distinct de transmiterea dreptului de ipotecă prin cesiune, obiectul unei cesiuni îl poate constitui şi rangul ipotecii.
4. Rangul ipotecii este determinat în funcţie de ordinea cronologică a înscrierii sau perfectării mai multor ipoteci asupra aceluiaşi bun în registrele specifice de publicitate a ipotecilor de către creditori ipotecari concomitenţi sau succesivi. Rangul ipotecii este cu atât mai preferat cu cât ipoteca a fost înscrisă mai devreme în registrul de publicitate. Desigur, rangul ipotecii semnifică dreptul creditorului ipotecar de a fi preferat în faţa altor creditori garantaţi cu ipoteca de rang inferior, adică de a încasa cu prioritate faţă de ceilalţi şi integral creanţa garantată în ipoteza executării ipotecii.
5. Se impune cu această ocazie să subliniem distincţia dintre rangul de prioritate şi ordinea de prioritate între creditori.
6. Dacă prima noţiune semnifică ordinea de prioritate între creditorii garantaţi cu ipotecă asupra aceluiaşi bun, a doua semnifică ordinea de prioritate între creditorii garantaţi şi cei negarantaţi. Ceea ce poate face obiectul cesiunii este, aşadar, rangul de prioritate.
7. întrucât dreptul de ipotecă, dar şi rangul de prioritate sunt generatoare de drepturi reale, cedarea sa, presupunând o transmitere a ipotecii fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, trebuie să constea într-un contract care îndeplineşte cerinţele de valabilitate pentru înstrăinarea dreptului de ipotecă, potrivit dispoziţiilor art. 1273 NCC.
8. Pe lângă aceste condiţii generale de valabilitate a transmiterii acestui drept real, atât pentru cesiunea dreptului de ipotecă, cât şi pentru cesiunea dreptului creditorului ipotecar derivând din rangul ipotecii, legea impune încă alte două condiţii. Prima este referitoare la forma scrisă a contractului de cesiune a ipotecii, prevăzută sub sancţiunea nulităţii impusă prin art. 1242 alin. (1) NCC. A doua condiţie priveşte un element exterior actului de cesiune.
9. Astfel, înstrăinarea dreptului de ipotecă este posibilă dacă în actul de constituire a ipotecii suma pentru constituirea ipotecii - reprezentând obiectul obligaţiei garantate -este determinată. Anumite observaţii în legătură cu această condiţie se impun.
10. Ipoteca garantează, în principiu, orice fel de obligaţii, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2369 NCC. Totuşi, pentru ca dreptul de ipotecă să poată face obiectul unui transfer de la titularul său, creditorul ipotecar, către un al treilea obligaţia garantată trebuie să constea într-o sumă (n.n.: de bani), întrucât textul nu include decât ipoteza care se referă la „suma pentru care este constituită ipoteca".
11. în ceea ce priveşte cerinţa determinării sumei, credem că această determinare vizează două aspecte: 1) determinarea sumei prin indicarea obligaţiei garantate, văzută ca izvor, operaţiune juridică (de exemplu: preţ, împrumut, indemnizaţie etc.); 2) determinarea sumei cantitativ sau calitativ.
12. Determinarea obligaţiei garantate din aceste două direcţii este o condiţie necesară, având în vedere că, prin cesiune, dreptul de ipotecă sau rangul de prioritate se transmit către un terţ, care devine astfel creditorul cesionar al dreptului şi care va putea valorifica acest drept numai în condiţiile şi limitele obligaţiei iniţiale garantate.
13. Cesiunea dreptului de ipotecă sau a rangului acesteia trebuie să fie adusă la cunoştinţă debitorului ipotecii pentru opozabilitate. Nu este necesară acceptarea cesiunii de către debitor, iar legea nu prevede o formalitate specială a înştiinţării. De asemenea, înştiinţarea debitorului o poate face oricare dintre părţile raportului de cesiune, cedent sau cesionar.
14. Ultimul alineat al articolului menţionează că cesiunea ipotecii sau a rangului acesteia trebuie înscrisă în cartea funciară sau în arhivă, după caz, exclusiv pentru asigurarea efectului de opozabilitate a cesiunii faţă de terţi.