Art. 2374 Noul cod civil Îndatoririle celui care a constituit ipoteca Dispoziţii generale Ipoteca

Legea de aplicare: Art. 166. (1) în cazul în care bunul ipotecat a fost distrus, deteriorat ori valoarea sa a fost diminuată în aşa mod încât a devenit inferioară valorii obligaţiei ipotecare, creditorul ipotecar

nu poate cere debitorului să constituie o nouă ipotecă pentru garantarea aceleiaşi obligaţii. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul în care, din culpa debitorului, bunul ipotecat a fost distrus, deteriorat ori valoarea sa a fost diminuată în aşa mod încât a devenit inferioară valorii creanţei ipotecare, creditorul ipotecar poate cere debitorului să constituie o nouă

Citește mai mult

ipotecă pentru garantarea aceleiaşi obligaţii, dacă bunul nu era asigurat.

1. Pe lângă limitele dreptului de a dispune de bun, analizate în articolul precedent, limite care vizează în principal actele debitorului, acesta mai are şi obligaţia generală de a nu distruge ori deteriora bunul grevat ori de a-i diminua în mod substanţial valoarea.

2. Cu alte cuvinte, obligaţiile debitorului au, pe de-o parte, sensul unei abstenţiuni, dar, pe de altă parte, pe cel al unei acţiuni de conservare şi menţinere a valorii economice a bunului.

3. întrucât constituitorul nu poate afecta prin fapta sa sau a altuia integritatea sau valoarea bunului afectat de garanţie, el are o obligaţie de a răspunde întemeiată pe ideea de culpă, obligaţie pe care legea o stabileşte în două reglementări: în primul rând, art. 2396 permite creditorului dreptul de a declara anticipat scadenţa datoriei dacă constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului mobil ipotecat; desigur, în acest caz este vorba de situaţia deteriorării sau diminuării bunului, ipoteza fiind fără efect în cazul distrugerii totale a bunului sau lipsirii sale de valoare economică; în al doilea rând, în cazul în care, din culpa debitorului, bunul ipotecat a fost distrus, deteriorat ori valoarea sa a fost diminuată în aşa mod încât a devenit inferioară valorii creanţei ipotecare, creditorul ipotecar poate cere debitorului să constituie o nouă ipotecă pentru garantarea aceleiaşi obligaţii, dacă bunul nu era asigurat. Această dispoziţie, introdusă prin art. 166 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, are ca premise culpa debitorului şi diminuarea valorii bunului sub limita valorii creanţei garantate (semnificaţia valorii creanţei garantate este dată de art. 2354, pe care îl reamintim cu acest prilej). Desigur, în măsura în care legea stabileşte dreptul creditorului de a cere debitorului constituirea unei noi ipoteci, acest drept poate fi valorificat şi printr-o acţiune judiciară.

4. însă, dacă debitorul nu a avut o culpă în distrugerea, deteriorarea ori diminuarea valorii bunului ipotecat, întrucât s-a datorat unui caz de necesitate sau a intervenit în cursul unei utilizări normale a bunului, debitorul nu-şi vede angajată răspunderea în condiţiile de mai sus, iar ipoteca se stinge implicit dacă nu se poate produce strămutarea sa în condiţiile art. 2330 NCC.