Art. 2376 Noul cod civil Clauza de inalienabilitate Dispoziţii generale Ipoteca
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Ipoteca
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Ipoteca
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 2376
Clauza de inalienabilitate
Actele de dispoziţie asupra bunului ipotecat sunt valabile chiar dacă dobânditorul bunului cunoaşte stipulaţia din contractul de ipotecă ce interzice transferul sau declară că acest transfer este echivalent cu neîndeplinirea obligaţiei garantate.
| ← Art. 2375 Noul cod civil Daunele-interese Dispoziţii generale... | Art. 2377 Noul cod civil Înscrierea în cartea funciară... → |
|---|
Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI: „Art. 21. (3) Actele de dispoziţie asupra bunului afectat garanţiei sunt valabile chiar dacă cel care a dobândit bunul are cunoştinţă de prevederea contractuală din contractul de garanţie care interzice transferul sau care declară transferul ca fiind echivalent cu neîndeplinirea obligaţiei".
1. Clauza
Citește mai mult
de inalienabilitate a bunului, stabilită în contractul de ipotecă în favoarea creditorului, este ineficace şi nu produce efecte nici faţă de constituitorul garanţiei, nici faţă de terţii care dobândesc bunul sau anumite drepturi asupra acestuia ulterior constituirii garanţiei. Inserarea clauzei este ineficace faţă de debitor, iar pentru terţ este inopozabilă, chiar dacă ipotecii îi este asigurată publicitatea şi opozabilitatea în formulele specifice cerute de lege.2. Corelat dreptului de urmărire - ca prerogativă a dreptului real de garanţie - care este un drept absolut, trebuie considerat că şi constituitorul garanţiei are dreptul absolut de a dispune de bunul grevat cu ipotecă şi care nu poate fi limitat nici chiar convenţional, indiferent de modul în care părţile inserează o asemenea clauză.
3. Observăm că legiuitorul se referă în acest articol numai la actele de dispoziţie ale debitorului, nu şi la actele de administrare, dar omisiunea este firească, de vreme ce actele de administrare nu presupun o ieşire a bunului din patrimoniul debitorului, deci, nu reprezintă un risc major pentru creditor.
4. Reamintim totuşi că art. 167 din Legea nr. 71/2011 aduce o atenuare importantă libertăţii actelor de dispoziţie ale debitorului, arătând că acestea pot fi anulate de către creditor dacă au ca efect imposibilitatea de executare a ipotecii, dacă nu au fost aprobate de acesta.
Textul este reluat, într-o formulare mai cuprinzătoare, şi în materia ipotecii imobiliare (art. 2.384 noul cod civil).
Art. 2.376 NCC nu se aplică clauzelor de inalienabilitate cuprinse în contractele de ipotecă încheiate anterior datei de 1.10.2011, căci potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011
Citește mai mult
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispoziţiilor în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi înce tarea sa.Prin acte de dispoziţie, înţelegem atât acte de înstrăinare, cât şi acte de constituire de drepturi reale cu privire la bunul ipotecat (acte de constituire a unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, sau acte de constituire a unei noi garanţii).
Dobânditorul dreptului de proprietate sau al dezmembrământului dobândeşte bunul sau dreptul grevat de sarcina ipotecii.
Deşi actele de dispoziţie sunt declarate valabile, clauza de inalienabilitate fiind astfel lipsită de efecte, notarii publici trebuie să manifeste rezervă atunci când autentifică acte de dispoziţie cu privire la un bun ipotecat, iar creditorul nu a consimţit la un astfel de act, căci art. 167 din Legea nr. 71/2011, arată că: „Actele de dispoziţie ce au ca efect imposibilitatea de executare a ipotecii pentru creditor sunt anulabile la cererea creditorului ipotecar, cu excepţia cazului în care creditorul ipotecar a aprobat aceste acte”.
Deşi dreptul de urmărire al creditorului nu este prejudiciat, acesta putând urmări bunul ipotecat în patrimoniul terţului dobânditor, dacă înstrăinarea sau constituirea unui drept real au avut drept efect o imposibilitate de executare a garanţiei, creditorul care nu a consimţit la înstrăinare are dreptul de a cere anularea actului.
Imposibilitatea de executare poate fi atât parţială, cât şi totală, şi nu se confundă cu îngreunarea executării. Cum însă imposibilitatea de executare se poate aprecia numai la momentul executării, având în vedere şi textul art. 1.258 NCC cu privire la răspunderea notarului pentru actele nule sau anulabile, este indicat ca notarii publici să acorde atenţie atunci când autentifică acte de dispoziţie cu privire la un imobil ipotecat, fără a avea consimţământul creditorului.