Art. 2425 Noul cod civil Ipotecile mobiliare privilegiate Concursul între creditorii ipotecari Ipoteca
| Comentarii |
|
Ipoteca
SECŢIUNEA a 4-a
Concursul între creditorii ipotecari
Art. 2425
Ipotecile mobiliare privilegiate
(1) Ipoteca constituită în favoarea vânzătorului unui bun sau a creditorului care a acordat împrumut pentru cumpărarea bunului are prioritate asupra unei ipoteci anterioare, dacă, înainte ca debitorul să obţină posesia bunului ipotecat, avizul a fost înscris la arhivă, iar vânzătorul sau, după caz, creditorul îl înştiinţează în scris pe creditorul ipotecar anterior despre vânzare şi despre înscrierea ipotecii.
(2) Ipoteca asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obţine prin valorificarea acesteia, constituită în scopul obţinerii sumelor necesare pentru a produce recolta, precum şi ipoteca constituită în perioada de creştere a plantelor ori în cursul unei perioade de 6 luni înainte de recoltare sunt preferate din momentul înscrierii lor în arhivă oricărei alte ipoteci.
(3) Ipoteca asupra efectivelor de animale sau asupra produselor acestora, constituită în scopul asigurării fondurilor care să îi permită celui care a constituit ipoteca să achiziţioneze nutreţuri, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana ori tratarea animalelor, are prioritate asupra oricărei alte ipoteci constituite asupra aceluiaşi bun ori asupra produselor lui, alta decât ipoteca vânzătorului de nutreţuri, medicamente sau hormoni.
| ← Art. 2424 Noul cod civil Concursul dintre ipotecile generale şi... | Art. 2426 Noul cod civil Ipoteca asupra conturilor Concursul... → |
|---|
Citește mai mult
despre vânzare şi despre înscrierea garanţiei; b) garanţia reală asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obţine din valorificarea acesteia, constituită în scopul obţinerii de către debitor a fondurilor necesare pentru a o produce sau constituită în perioada de creştere a plantelor ori în cursul unei perioade de 6 luni înainte de recoltare. Aceasta are prioritate asupra oricărei alte garanţii reale sau sarcini din momentul înscrierii la arhivă; c) garanţia reală constituită pe păsări, bovine, cabaline, ovine, porcine şi peşte sau pe produsele lor, constituită în scopul asigurării fondurilor care să îi permită debitorului să achiziţioneze nutreţuri, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana sau tratarea animalelor ori a peştelui. Aceasta are prioritate asupra oricărei alte garanţii reale sau sarcini constituite pe acelaşi bun ori pe utilităţile lui, alta decât garanţia reală dată vânzătorului de nutreţuri, medicamente sau hormoni".1. Acest tip de garanţii vizează anumite tipuri de bunuri, pentru care legea instituie anumite privilegii recunoscute unei categorii determinate de persoane. De aceea, aceste ipoteci nu vor fi considerate prin analogie sau extinse în favoarea oricărui creditor în legătură cu bunul afectat de ipotecă, iar preferinţa recunoscută creditorilor privilegiaţi operează numai cu respectarea condiţiilor impuse de lege.
2. Prima situaţie [alin. (1)] se referă la ipoteca privilegiată pe care legea o recunoaşte vânzătorului sau finanţatorului (creditorului care a acordat împrumut) pentru cumpărarea bunului. Desigur, incidenţa ei intervine şi în cazul refinanţării, dar numai dacă aceasta s-a făcut tot pentru plata preţului bunului. Această ipoteză are ca raţiune protejarea creditului (o se vedea şi A. Ilie, op. cit., p. 200), de aceea mecanismul său de formare presupune în mod excepţional numai această ipoteză. Această ipotecă privilegiată este preferată, în cazul urmăririi ipotecii anterioare, dar numai cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: a) ipoteca anterioara şi ipoteca privilegiata trebuie sa privească acelaşi bun: bunul cumpărat. Nu are însă importanţă dacă constituitorul ipotecii (cel care intenţionează cumpărarea bunului) a integrat acest bun universalităţii ca obiect al ipotecii interioare sau dacă a ipotecat bunul ca individual determinat; b) ipoteca anterioară sâ fie constituită de către cumpărătorul bunului. Nu este admisibil considerentul că ipoteca privilegiată îşi produce efectele atunci când garanţia anterioară este constituită de către chiar vânzător sau de către un terţ de la care vânzătorul actual a dobândit dreptul asupra bunului, deoarece s-ar insecuriza însuşi dreptul real de ipotecă. Ipoteza este deci aplicabilă situaţiei în care cel care intenţionează cumpărarea bunului a constituit deja o ipotecă asupra acestuia, ipotecă înscrisă în arhivă, dar care este, desigur, neefectivă. Este însă notabil important ca această ipotecă anterioară să fie înscrisă în arhivă, pentru determinarea rangului său, altfel problema concursului între creditorul privilegiat şi cel ipotecar nu are semnificaţie; c)vânzătorul sau finanţatorul săîşiînscrieipotecaînarhivăînainte ca debitorul (cumpărătorul) să fi intrat în posesia bunului. Aşadar, o ipotecă a vânzătorului sau finanţatorului pentru cumpărarea bunului neînscrisă în arhivă nu poate ridica problema preferinţei în raport cu alte ipoteci asupra aceluiaşi bun. în ceea ce priveşte intrarea debitorului în posesia bunului, înţelegem întrunirea simultană a celor două elemente, corpus şi animus sau doar a elementului intenţional, animus. Cum, în principiu, posesia, sau cel puţin elementul său subiectiv, se transmite odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare, atunci: (i)vânzătorulsau finanţatorul pentru cumpărarea bunului trebuiesă-şiînscrie ipoteca anterior sau concomitent încheierii contractului de vânzare-cumpărare; (ii) să prevadă în contract amânarea transferului de proprietate la un moment ulterior încheierii contractului, interval în care va înscrie ipoteca. Aşadar, dacă după cumpărare, când transferul de proprietate este perfect, iar posesia este încorporată în dreptul real, vânzătorul sau finanţatorul înscrie ipoteca, el pierde dreptul de preferinţă în faţa creditorului ipotecar care deţine un aviz de garanţie anterior, dar va fi preferat creditorilor ipotecari cu ipoteci ulterioare asupra aceluiaşi bun. De asemenea, dacă după intrarea debitorului în posesia bunului cumpărat, dar anterior înscrierii ipotecii privilegiate de către vânzător sau finanţator, debitorul vinde bunul, această ipotecă nu va putea fi opusă niciunui terţ, indiferent de calitatea lui; d) după înscrierea ipotecii privilegiate, creditorul (vânzătorul sau finanţatorul) acesteia să îl înştiinţeze în scris pe creditorul ipotecar anterior despre vânzare şi despre înscrierea ipotecii. Aşadar, înştiinţarea trebuie făcută în scris şi trebuie să conţină două informaţii obligatorii: cea referitoare la vânzarea bunului către debitor şi cea referitoare la înscrierea ipotecii privilegiate în arhivă. în caz contrar, creditorul privilegiat nu are preferinţă în faţa creditorului ipotecar cu rang anterior.
3. A doua situaţie de ipotecă privilegiată (reglementată de alin. (2)] este recunoscută în favoarea celui care finanţează producătorul agricol pentru producerea recoltei, în perioada de creştere a plantelor ori în cursul unei perioade de 6 luni înainte de recoltare. Aşadar, nu orice împrumut acordat unui producător agricol beneficiază de această ipotecă privilegiată, ci numai cel destinat producerii ori menţinerii culturii, dacă a fost acordat în perioada de până la 6 luni înainte de recoltare. Obiectul ipotecii recunoscute celui care asigură finanţarea se întinde asupra recoltei (plantele ori fructele culese sau neculese) sau asupra produselor ce se vor obţine prin valorificarea acesteia (toate bunurile în care se regăseşte valoarea recoltei). Condiţia preferinţei acestei ipoteci, pe lângă cele legate de natura şi scopul creanţei garantate, este înscrierea sa în arhivă, ceea ce-i conferă preferinţă în faţa oricăror ipoteci mobiliare având acelaşi obiect din momentul înscrierii ei în arhivă. Având în vedere faptul că preferinţa acestei ipoteci este acordată de legiuitor din momentul înscrierii, rezultă că, în principiu, şi mai ales având în vedere grija cu care în primul alineat legiuitorul a ţinut să sublinieze succesiunea ipotecilor, această ipotecă privilegiată ar determina un rang de preferinţă numai în raport cu ipotecile ulterior înscrise asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obţine prin valorificarea acesteia. Credem însă că această interpretare nu reprezintă decât o aplicaţie generală a ordinii de preferinţă între ipotecile mobiliare asupra aceluiaşi bun cu rang succesiv, iar substanţa caracterului privilegiat al acestei ipoteci s-ar estompa.
4. Ultima ipoteca privilegiată [alin. (3)] este reglementată în favoarea creditorului care asigură debitorului fondurile destinate achiziţionării nutreţurilor, medicamentelor sau hormonilor, necesare pentru hrana ori tratarea animalelor. Mecanismul stabilirii preferinţei acestui creditor ipotecar privilegiat este similar celui analizat pentru ipoteza alin. (2) al art. 2425 NCC. Acest creditor este aşadar preferat altor creditori ipotecari asupra efectivelor de animale sau asupra produselor acestora, dar nu asupra vânzătorului sau finanţatorului care asigură finanţarea pentru cumpărarea de nutreţuri, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana ori tratarea animalelor de către acelaşi debitor, creanţă privilegiată în condiţiile alin. (1) al textului analizat.