Art. 2429 Noul cod civil Executarea ipotecilor Dispoziţii generale Executarea ipotecii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Executarea ipotecii
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Executarea ipotecii
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 2429
Executarea ipotecilor
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, creditorul poate urmări bunul ipotecat, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol.
| ← Art. 2428 Noul cod civil Stingerea ipotecilor Stingerea... | Art. 2430 Noul cod civil Condiţiile executării Dispoziţii... → |
|---|
Noua procedură se doreşte în fapt o îmbunătăţire a procedurii speciale de executare a garanţiilor reale mobiliare reglementate de Titlul VI al Legii nr. 99/1999, atât din punct ele vedere al domeniului de aplicare, cât şi din punct de vedere al controlului judiciar la care este supus creditorul ipotecar.
Sediul materiei îl găsim în Capitolul IV, intitulat „Executarea
Citește mai mult
ipotecii", al Titlului XI, intitulat „Privilegiile şi garanţiile reale", din Cartea a V-a „Despre obligaţii" a noului Cod civil.Capitolul IV este împărţit în 3 secţiuni, respectiv Secţiunea 1 „Dispoziţii generale", Secţiunea a 2-a „Executarea ipotecii mobiliare" şi Secţiunea a 3-a „Executarea ipotecilor imobiliare". Secţiunea a 2-a privind executarea ipotecii mobiliare este împărţită în 5 subsecţiuni, prima intitulată „Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale", ce de-a doua „Executarea ipotecii asupra titlurilor reprezentative", ce-a de-a treia „Executarea ipotecii asupra creanţelor", ce-a de-a patra „Preluarea bunului în vederea administrării", iar ce-a de-a cincea „Sancţiuni".
Redactorii noului Cod civil au încercat sistematizarea diverselor metode de executare silită în funcţie de natura bunurilor executate, corporale sau necorporale, dar din păcate efectul nu a fost cel scontat, domeniul de aplicare al diverselor instituţii reglementate de această procedură de executare fiind principala problemă a acestei reglementări.
Spre deosebire de procedura reglementată de Titlul VI al Legii nr. 99/1999, procedura din noul Cod civil se aplică atât executării ipotecilor mobiliare, cât şi executării operaţiunilor asimilate ipotecilor mobiliare, precum şi gajului.
2. Calificarea ipotecii ca fiind mobiliară sau imobiliară depinde de natura bunului afectat garanţiei, iar nu de voinţa părţilor. Astfel, potrivit art. 2350 NCC, ipoteca poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile,
Citește mai mult
corporale sau incorporale. Ea poate greva bunuri determinate ori determinabile sau universalităţi de bunuri.3. Prin „ipoteci imobiliare" în sensul Titlului XI, Cartea a V-a din Codul civil, se desemnează toate garanţiile reale imobiliare, indiferent de momentul şi de temeiul juridic al constituirii lor (art. 169 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009).
4. Prin „ipoteci mobiliare’" în sensul Titlului XI, Cartea a V-a din Codul civil se desemnează toate garanţiile reale mobiliare care nu necesită deposedarea debitorului de bunul afectat garanţiei indiferent de momentul şi de temeiul juridic al constituirii lor (art. 171 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009).
5. Procedura de executare silită se va aplica şi operaţiunilor asimilate ipotecilor mobiliare. Astfel, Codul civil asimilează ipotecilor contractele care au ca efect conservarea sau constituirea
unui drept asupra unui bun pentru a asigura executarea unei obligaţii, indiferent dacă bunul ce formează obiect al contractului este mobil sau imobil. Această concluzie se impune faţă de prevederile art. 2347, care instituie obligativitatea înscrierii drepturilor dobândite cu privire la bun în registrele de publicitate, potrivit regulilor stabilite pentru ipoteci.
6. Procedura de executare a ipotecilor se aplică în mod corespunzător şi gajului (art. 2494).
7. Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, garanţia reală îi dă creditorului garantat dreptul, la alegere, de a vinde bunul ipotecat, de a-şi însuşi bunul pentru a stinge creanţa ipotecară sau de a prelua bunul în scop de administrare (art. 2435). Sunt reglementate, aşadar, trei modalităţi alternative aflate la dispoziţia creditorului ipotecar, pentru executarea ipotecilor mobiliare. Este vorba de mecanisme de executare privată care presupun o mai mare libertate pentru creditor în aducerea la îndeplinire a obligaţiei debitorului şi o intervenţie mai nuanţată a instanţei de judecată.
8. în vederea executării ipotecii mobiliare în condiţiile Codului civil, creditorul ipotecar va trebui mai întâi să procedeze la deposedarea debitorului de bunul afectat garanţiei. în acest scop, creditorul poate prelua bunul ipotecat prin mijloace proprii sau cu ajutorul unui executor judecătoresc. Importanţa practică a deposedării debitorului constă, pe de o parte, în înlesnirea organizării de către creditor a procedurii de valorificare a bunului afectat garanţiei şi, pe de altă parte, în eliminarea riscului deteriorării, distrugerii sau ascunderii bunului în cauză de către debitor.
9. Prevederile Codului civil urmează principiile deja consacrate de Titlul VI - intitulat „Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare" - din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, dispoziţii abrogate prin art. 230 lit. u) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în sensul că reglementarea executării ipotecilor conferă creditorului garantat o serie de drepturi menite a-i facilita posibilitatea de a-şi îndestula creanţa din valoarea bunului afectat garanţiei (A. Ilie, Executarea silită în materia garanţiilor reale mobiliare, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, 9.173).
10. Prin executarea de bunăvoie a obligaţiei garantate cu ipotecă, debitorul achiesează tacit la titlu. Sensul expresiei „executarea de bunăvoie" este dat de manifestarea de voinţă a părţilor exprimată în înţelegerea acestora sau, în lipsă, în dispoziţiile de drept comun. Astfel, părţile au libertatea de a stabili prin contract ce înţeleg ele prin executarea obligaţiei garantate, precum şi consecinţele care decurg din neexecutare.
11. în lipsa unei astfel de reglementări consensuale, neexecutarea obligaţiei presupune o neexecutare, o executare cu întârziere sau necorespunzătoare a acesteia. în acest sens, relevante sunt prevederile art. 2344 NCC, care dispun că ipoteca poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra fiecărei părţi din acestea, chiar şi în cazurile în care proprietatea este divizibilă sau obligaţiile sunt divizibile. Aşadar, Codul civil păstrează caracterul indivizibil al ipotecii. Neexecutarea obligaţiei trebuie să provină dintr-un fapt culpabil al debitorului şi să nu existe vreo situaţie exoneratoare de răspundere pentru acesta.
12. Textul reglementează dreptul de urmărire al creditorului asupra bunului afectat garanţiei, drept ce decurge din caracterul ipotecii de garanţie reală. Calificarea ipotecii ca fiind un drept real are o natură legală, fiind subordonată voinţei exprese a legiuitorului circumscrisă art. 2343 NCC.
13. Din interpretarea textului şi a expresiei folosite de legiuitor „poate" se desprinde ideea dreptului creditorului de a urma procedura reglementată de prezentul capitol, iar nu şi o obligaţie a acestuia. Pentru ca procedura specială de executare prevăzută de Codul civil să fi avut caracter obligatoriu de urmat, apreciem că norma legală ar fi trebuit să aibă o redactare imperativă. Această concluzie se desprinde şi din posibilitatea recunoscută de prevederile art. 2432 de realizare a creanţei şi pe alte căi, respectiv pe calea unei acţiuni personale derivate din contract sau de executare silită a ipotecii în condiţiile Codului de procedură civilă.
14. Bunul ipotecat ce poate fi urmărit poate fi mobil sau imobil.