Art. 2427 Noul cod civil Cesiunea ipotecii. Schimbarea rangului Concursul între creditorii ipotecari Ipoteca
| Comentarii |
|
Ipoteca
SECŢIUNEA a 4-a
Concursul între creditorii ipotecari
Art. 2427
Cesiunea ipotecii. Schimbarea rangului
(1) Creditorul ipotecar poate ceda unui creditor chirografar ipoteca creanţei sale ipotecare. De asemenea, creditorii ipotecari pot conveni schimbarea rangului ipotecilor lor, sub condiţia notării în registrul de publicitate respectiv.
(2) Dacă între ipotecile al căror rang se schimbă se găsesc şi alte garanţii sau drepturi ai căror titulari n-au consimţit la schimb, convenţia nu le poate fi opusă decât în măsura în care le era opozabilă garanţia al cărei rang a fost cedat.
(3) În toate cazurile, cesiunea rangului se face în limita creanţei ipotecare al cărei rang a fost cedat, iar schimbul rangului se face în limita creanţei ipotecare care are rangul preferat.
(4) Dacă bunul ipotecat este vândut la licitaţie, creditorul care a dobândit rangul unei creanţe sub condiţie va putea renunţa la beneficiul schimbării de rang, creanţa ipotecară condiţională reluându-şi rangul cedat.
| ← Art. 2426 Noul cod civil Ipoteca asupra conturilor Concursul... | Art. 2428 Noul cod civil Stingerea ipotecilor Stingerea... → |
|---|
2. Creditorul cesionar poate, aşadar, să fie un creditor chirografar al debitorului sau constituitorului ipotecii, dar poate fi şi un creditor al titularului iniţial al ipotecii. De asemenea, cesionarul poate
Citește mai mult
fi total negarantat până la cesiune, dar poate să aibă creanţa securizată de o garanţie la care îşi adaugă garanţia ipotecii ce i-a fost cesionată. Ne putem imagina inclusiv un şir de cesiuni în care cesionarul final să fie chiar constituitorul ipotecii şi astfel, prin acest mijloc, garanţia să se stingă independent de stingerea creanţei principale.3. Cesiunea ipotecii presupune în acest caz transmiterea atât a drepturilor pe care ipoteca le încorporează, cât şi a rangului dat prin înscrierea sa în registrele de publicitate adecvate. Cesiunea ipotecii înglobează şi rangul său, fiind greu de imaginat reţinerea rangului ipotecii la cedent, în lipsa ipotecii înseşi.
4. Prin cesiune, creanţa iniţial garantată rămâne fără garanţia care a protejat-o, ipoteca cesionată urmând să asigure o altă creanţă, dar numai în limitele creanţei iniţiale.
5. Separat însă creditorul ipotecar poate înstrăina prin cesiune rangul ipotecii, care astfel va fi alocat unei alte ipoteci, iar ipoteca iniţială fie va căpăta un alt rang prin reînscriere, fie va primi rangul ipotecii căreia i-a transmis rangul iniţial. Altfel spus, între două ipoteci succesive, se permută reciproc rangul. Aceste ipoteci pot fi imediat succesive, dar este posibil ca între ele să fie interpuse, sub aspectul rangului, ipoteci cu rang intermediar. De aceea, legiuitorul distinge, în acest caz, instituţia schimbării rangului ipotecii.
6. Cu privire la opozabilitatea cesiunii rangului ipotecii, legea stabileşte că dacă între ipotecile al căror rang se schimbă se găsesc şi alte garanţii sau drepturi ai căror titulari n-au consimţit la schimb, atunci cesiunea rangului (care îi interesează pe aceştia) nu le poate fi opusă decât în măsura în care le era opozabilă garanţia al cărei rang a fost cedat.
7. Având însă în vedere că rangul unei ipoteci se dobândeşte, ca regulă, numai prin înscriere în registrele de publicitate specifice, iar înscrierea implică opozabilitatea garanţiei sub toate aspectele, în principiu, dispoziţia nu-şi întrevede utilitatea imediat, ci numai în cazuri excepţionale sau în situaţia operaţiunilor asimilate.
8. Totuşi, chiar în cazul cesiunii rangului ipotecii, rangul este cedat în limita creanţei ipotecare garantată cu ipoteca al cărei rang a fost cedat. Cu alte cuvinte, dacă ipoteca al cărei rang a fost cesionat garantează executarea unei creanţe de 100.000 lei, ce va prelua rangul celei cesionate, va avea beneficiul proprietăţii date de acesta numai în limita creanţei de 100.000 lei, indiferent de valoarea creanţei pe care o garantează.
9. Alineatul final, într-o prevedere a cărei acurateţe nu corespunde exigenţei unui text de lege, recunoaşte un drept cedentului rangului mai favorabil al ipotecii, atunci când garanţia sa este afectată plăţii unei creanţe sub condiţie suspensivă: dreptul de a renunţa la rangul cedat, prioritar. Astfel, dacă bunul ipotecat este valorificat în procedura de executare a ipotecii, datorită neîndeplinirii condiţiei creanţei sale, acesta nu are încă un drept de creanţă şi nu poate cere plata silită a acesteia. în acest caz, cesiunea rangului îi este neprofitabilă, creditorul putând renunţa la rangul cedat. Renunţarea presupune, de regulă, un act voluntar al creditorului, care nu implică neapărat o favoare recunoscută acestuia. De aceea, în măsura în care legea reglementează acest drept creditorului cu rang cedat, rezultă că aceasta trebuie să procure acestuia un avantaj pe care textul de lege totuşi nu îl anticipează. Putem, cel mult, presupune că renunţătorul, pentru a fi într-o poziţie avantajată prin exercitarea dreptului de renunţare la rangul cedat, ar putea să ceară desfiinţarea în această situaţie a convenţiei de schimbare de rang, dar este doar o presupunere asupra intenţiei, pe care legiuitorul este posibil sau nu să fi avut-o în realitate.