Art. 2431 Noul cod civil Titlurile executorii Dispoziţii generale Executarea ipotecii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Executarea ipotecii
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Executarea ipotecii
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 2431
Titlurile executorii
Contractele de ipotecă valabil încheiate sunt, în condiţiile legii, titluri executorii.
| ← Art. 2430 Noul cod civil Condiţiile executării Dispoziţii... | Art. 2432 Noul cod civil Alte căi de realizare a creanţei... → |
|---|
Potrivit prevederilor art. 2431 din Codul civil, contractele de ipotecă valabil încheiate sunt, în condiţiile legii, titluri executorii. De principiu, dacă nu există încă un creditor întrucât nu s-a încheiat contractul de credit (act principal) prin care unei persoane să i se acorde un împrumut ce va fi garantat cu o ipotecă, nu s-ar putea întocmi niciun contract de ipotecă (act accesoriu).De obicei, prin contractul de ipotecă se garantează executarea obligaţiei de a restitui o
Citește mai mult
sumă de bani acordată de o bancă iar Codul civil permite să se garanteze şi obligaţia viitoare (art.2370 Cod civil) ca şi garanţia constituită în avans (art.2371).Voinţa părţilor s-ar putea încadra în prevederile art. 1279 din Codul civil, referitoare la promisiunea de a contracta, act prin care proprietarul bunului ce va fi ipotecat îl va asigura pe viitorul creditor cu privire la constituirea garanţiei asupra unui anumit bun al său în favoarea acestuia; sub acest aspect, promisiunea de a contracta trebuie să conţină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părţile nu ar putea executa promisiunea. (...) Dacă însă prin această convenţie părţile se obligă doar să negocieze în vederea încheierii unui contract, nu sunt îndeplinite nici condiţiile promisiunii de a contracta. Astfel, se poate autentifica o promisiune de ipotecă prin care se garantează o obligaţie viitoare sau se poate constitui garanţia în avans, caz în care trebuie determinată obligatoriu întinderea obligaţiei garantate (cu suma de bani ce va fi acordată ca şi credit)
1. în lipsa constatării notarului, în sensul că s-a consemnat consimţământul părţilor, contractul de ipotecă este nul absolut, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 36/1995 [art. 66 din Legea nr. 36/1995, rep. în M. Of. nr. 732/2011 - n.n.], iar împrejurarea că s-a depus în instanţă un exemplar al înscrisului semnat de procuristul unei părţi nu este de natură a acoperi nulitatea absolută, fiind imperativ necesară semnarea în faţa notarului a tuturor exemplarelor originale ale înscrisului autentificat. Prin urmare, în acest caz nu este incidenţă prezumţia de
Citește mai mult
valabilitate a înscrisului autentic, prin neîndeplinirea celor două condiţii esenţiale, consimţământul şi forma autentică, urmând ca înscrisul să fie lovit de nulitate absolută [I.C.C.J., s. com., dec. nr. 339/2004).2. Contractul de ipotecă, autentificat de notarul public, prin care se constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acestuia, putând fi pus în executare cu prioritate şi independent de contractul de împrumut pe care îl garantează, cu atât mai mult cu cât contestatoarea-debitoare a înţeles să renunţe la beneficiul de discuţiune şi diviziune (Jud. Sect. 3 Bucureşti, sent. nr. 1906/2004).
3. Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată [în prezent abrogată prin art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei - n.n.) toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, aceeaşi sancţiune fiind prevăzută în art. 46 alin. (1) şi de actuala lege a insolvenţei (Legea nr. 85/2006 - n.n), nulitatea instituită prin aceste texte având caracter absolut şi, prin urmare, nu poate fi înlăturată sau acoperită în niciun mod. Principiul ocrotirii bunei-credinţe şi cel al asigurării stabilităţii circuitului civil însoţeşte toate actele juridice atât timp cât nu sunt sancţionate cu nulitatea absolută dar, odată intervenită o astfel de sancţiune, ceea ce poate salva actul juridic este excepţia ce-l protejează pe terţul achizitor cu titlu oneros, iar nu principiul general enunţat. în condiţiile în care contractul de ipotecă a fost încheiat după 11 luni de la data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea debitoare, în cartea funciară nefiind efectuate niciun fel de menţiuni sau notificări privind averea imobiliară a falitei, este într-adevăr aplicabilă excepţia ce salvează actele subsecvente de la nulitatea absolută ce loveşte actul principal, excepţie ce este desemnată de constatarea bunei-credinţe a părţilor aflate împreună sub aparenţa de drept fondată pe eroarea comună a acestora că acea stare juridică este corespunzătoare realităţii juridice (C.A. Timişoara, s. com., dec. nr. 47/2008).
4. Semnarea contractului de împrumut de către „giranţi" nu are semnificaţia unui consimţământ dat pentru acordarea împrumutului debitorului principal, ca o condiţie intrinsecă de valabilitate a contractului de împrumut, ci atestă numai obligaţia de garantare a împrumutului, obligaţie asumată prin cele două contracte de garanţie accesorii faţă de contractul de împrumut. Vicierea consimţământului garanţilor, ca semnatari ai contractului de împrumut, nu este de natură să conducă la nulitatea împrumutului, în ce priveşte raporturile dintre creditor şi debitorul principal, ci are ca efect nulitatea garanţiilor constituite, obligaţia principală rămânând pe deplin valabilă, dar lipsită de garanţii (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3628/2010).
5. Conform art. 56 alin. (2) din Legea bancară nr. 58/1998, garanţiile reale şi personale constituite în scopul garantării creditului bancar constituie titluri executorii. în situaţia garantării unui credit bancar prin efectuarea unei cesiuni de creanţă între beneficiarul creditului, în calitate de cedent, şi bancă, în calitate de cesionar, banca cesionară are titlu executoriu împotriva debitorului cedat, chiar dacă acesta din urmă nu este parte în contractul de credit, întrucât debitorul cedat suportă efectele cesiunii şi devine debitor direct al cesionarului, în limitele necesare satisfacerii creanţei pe care cesionarul o are împotriva cedentului (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 5117/2005, în Sintact). Notă. Legea nr. 58/1998 a fost abrogată prin art. 422 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (M. Of. nr. 1027/2006), însă dispoziţiile art. 56 alin. (2) se regăsesc şi în noua reglementare, la art. 120.
6. Novaţia intervenită în speţă este o novaţie prin schimbare de debitor, nefiind semnată şi de garanţii ipotecari ai creanţei vechi, astfel că, fără consimţământul acestora din urmă, garanţiile reale nu puteau trece asupra noii creanţe. Necesitatea consimţământului proprietarului bunului reiese din art. 1135 C. civ. 1864, în care se arată că privilegiile şi ipotecile primitive ale creanţei nu pot trece asupra noului debitor (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 925/2008, în Sintact). Notă. Soluţia rămâne de actualitate, potrivit art. 1611 NCC.
2. în reglementarea anterioară a Titlului VI al Legii nr. 99/1999, contractul de garanţie reală mobiliară constituia titlu executoriu, indiferent dacă era constatat printr-un înscris autentic sau printr-un înscris sub semnătură privată, potrivit art. 17. în privinţa contractului de ipotecă, în reglementarea anterioară nu era prevăzut la nivel legislativ caracterul de titlu executoriu al acestuia, motiv pentru care jurisprudenţă era neunitară sub acest aspect (E. Oprina,
Citește mai mult
Executarea ipotecii în reglementarea noului Cod civil, în Pandectele Săptămânale nr. 21/2011, p. 10).3. Având caracter de titlu executoriu expres prevăzut de art. 2.431, contractul de ipotecă poate fundamenta începerea executării ipotecii, fără a mai fi necesară învestirea acestuia cu formulă executorie, faţă de prevederile art. 3741 CPC.
4. Condiţia pentru ca un contract de ipotecă să constituie titlu executoriu este aceea de a fi valabil încheiat (A llie, op. cit., p. 177-178). Potrivit art. 2378, contractul de ipoteca imobiliara se încheie în formă autentică de către notarul public, sub sancţiunea nulităţii absolute. Aşadar, nevalabilitatea contractului de ipotecă rezultă din nerespectarea formei ad validitatem. în cazul în care ipoteca poartă asupra bunurilor imobile ale unei persoane juridice, aceasta poate fi consimţită în virtutea puterilor conferite în urma deliberărilor sau a împuternicirilor întocmite sub semnătură privată, în conformitate cu regulile din actul constitutiv privitoare la reprezentare (art. 2378). Aşadar, în acest din urmă caz, ipoteca se constituie prin prezentarea unei împuterniciri date de reprezentantul legal al constituitorului, fără ca în privinţa acesteia să trebuiască a fi îndeplinită vreo anume formalitate. în acest context, trebuie precizat că ipotecile imobiliare constituite înainte de data intrării în vigoare a Codului civil sunt supuse, în ceea ce priveşte condiţiile de valabilitate, dispoziţiilor legale existente la data constituirii lor, aşa cum rezultă din norma tranzitorie cuprinsă în art. 168 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009. Ipoteca mobiliara se constituie prin încheierea contractului de ipotecă, care îmbracă forma autentică sau sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute. Având în vedere că legiuitorul a reglementat în mod alternativ cele două modalităţi de încheiere a contractului de ipotecă, rezultă că sancţiunea nulităţii intervine în cazul nerespectării formei scrise a contractului de ipotecă. Trebuie menţionat că ipotecile mobiliare constituite înainte de data intrării în vigoare a Codului civil sunt supuse, în ceea ce priveşte condiţiile de valabilitate, dispoziţiilor legale existente la data constituirii lor, aşa cum rezultă din norma tranzitorie cuprinsă în art. 170 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009. Ipoteca asupra instrumentelor financiare se constituie conform regulilor pieţei pe care acestea sunt tranzacţionate, iar ipoteca asupra acţiunilor sau părţilor sociale ale unei societăţi comerciale se constituie potrivit regulilor stabilite prin lege specială.
5. Cu privire la executarea operaţiunilor asimilate (ipotecilor), art. 2347 NCC instituie, în alineatul final, aplicabilitatea dispoziţiilor privind ordinea de prioritate şi executarea ipotecilor. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că aceste operaţiuni sunt asimilate ipotecilor doar în ceea ce priveşte publicitatea, ordinea de preferinţă şi executarea, nu şi în ceea ce priveşte constituirea, stingerea sau efectele ipotecii etc. Prin urmare, analizând coroborat art. 2347 cu art. 2431, rezultă că legea nu conferă în mod expres calitatea de titlu executoriu şi contractelor prin care au fost constituite operaţiuni asimilate ipotecilor, astfel încât s-ar părea că atributul de titlu executoriu nu poate fi extins prin analogie. Cu toate acestea, pentru a acorda eficacitate juridică normelor menţionate, apreciem că trebuie recunoscută calitatea de titlu executoriu şi pentru astfel de acte. în caz contrar, creditorul ar fi nevoit să promoveze o acţiune personală născută din contract pentru a obţine un titlu executoriu, în baza căruia va avea deschisă doar calea execuţională de drept comun reglementată de Codul de procedură civilă, iar nu şi procedura specială reglementată de Codul civil, de vreme ce în procedura execuţională prevăzută de Codul civil, titlul executoriu este reprezentat doar de un contract de ipotecă. Un argument în plus îl reprezintă şi aşezarea „topografică" a reglementării caracterului de titlu executoriu pentru contractul de ipotecă, şi anume în capitolul dedicat procedurii de executare, astfel încât, coroborând această reglementare cu dispoziţiile art. 2347 alin. final, se poate concluziona în sensul extinderii prin analogie a calităţii de titlu executoriu şi asupra unor astfel de operaţiuni.