Art. 2452 Noul cod civil Opoziţia la executare Executarea ipotecii mobiliare Executarea ipotecii
| Comentarii |
|
Executarea ipotecii
SECŢIUNEA a 2-a
Executarea ipotecii mobiliare
Art. 2452
Opoziţia la executare
(1) În termen de 15 zile de la comunicarea notificării sau, după caz, de la înscrierea avizului de executare în arhivă, cei interesaţi sau vătămaţi prin executare pot formula opoziţie la executare.
(2) Opoziţia suspendă de drept procedura de vânzare până la soluţionarea definitivă a cauzei. Creditorul ipotecar care nu a preluat încă bunul va putea să o facă şi pe perioada judecării opoziţiei.
(3) Instanţa va soluţiona opoziţia în termen de 5 zile. Hotărârea instanţei poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. În cazul respingerii opoziţiei, apelul nu îl opreşte pe creditor să treacă la valorificarea bunului. Apelul se soluţionează de urgenţă potrivit regulilor de la ordonanţa preşedinţială.
(4) Instanţa poate dispune încetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a plătit, precum şi restituirea bunului de către creditor. Dacă instanţa constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispoziţiilor prezentei secţiuni, va stabili condiţiile şi regulile corespunzătoare şi va încuviinţa valorificarea bunului.
| ← Art. 2451 Noul cod civil Conţinutul notificării Executarea... | Art. 2453 Noul cod civil Plata creanţei ipotecare Executarea... → |
|---|
Citește mai mult
la domiciliul sau, după caz, de la sediul creditorului.Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI: „Art. 75. (1) în termen de 5 zile libere de la primirea notificării, debitorul, creditorul sau proprietarul bunului, dacă are un interes, poate face opoziţie la vânzarea bunului. (2) Instanţa va soluţiona opoziţia în termen de 3 zile libere. Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs în termen de 3 zile libere de la comunicarea hotărârii. Recursul nu suspendă executarea acestei hotărâri. (3) Instanţa poate dispune încetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a plătit potrivit art. 66, precum şi restituirea bunului de către debitor. Dacă instanţa constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (2) şi (3), va stabili condiţiile şi regulile corespunzătoare şi va încuviinţa vânzarea".
1. Cu toate că procedura de executare a ipotecii mobiliare reglementată de Codul civil este o procedură privată, care presupune o intervenţie minimă a autorităţii statului, actele de executare silită trebuie să fie supuse cenzurii instanţei în vederea asigurării şi garantării drepturilor persoanelor interesate implicate în executare. în acest sens, legiuitorul a instituit calea procedurală a opoziţiei la executare, cale de atac specifică, care exclude orice cale de atac de drept comun, prin intermediul căreia persoana interesată sau vătămată prin executare poate critica nevalabilitatea formalităţilor privind vânzarea bunului mobil ipotecat.
2. Opoziţia la executare poate avea ca obiect: anularea unor acte de executare; îndreptarea unor acte de executare; încetarea executării ca urmare a plăţii efectuate de debitor; restituirea bunului de către creditor; lipsa încuviinţării instanţei; stabilirea condiţiilor şi regulilor corespunzătoare de urmat, în cazul în care se constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispoziţiilor legii.
3. Legitimarea procesuală activă în opoziţia la executare aparţine celor interesaţi sau vătămaţi prin executare. Aşadar, calitatea procesuală activă se justifică prin interesul urmărit de cel care apelează la acest mijloc procedural.
4. Termenul de formulare a opoziţiei la executare este de 15 zile de la data comunicării notificării sau, după caz, de la data înscrierii avizului de executare în arhivă. Momentul împlinirii celor două termene înăuntrul cărora se poate formula opoziţia la executare poate fi diferit. Regula este reprezentată de data comunicării notificării vânzării, iar raportarea la data înscrierii avizului de executare în arhivă urmează a fi făcută numai în cazul în care lipseşte actul procedural al comunicării acestei notificări. în ipoteza reglementată de art. 2449 alin. (4) NCC, întrucât legea îngăduie ca vânzarea să se facă fără încunoştinţarea persoanelor indicate
de lege prin notificare şi/sau prin înscrierea în arhivă a unui aviz de executare, apreciem că încălcarea de către creditor a regulilor stabilite pentru valorificarea bunurilor menţionate de text atrage numai răspunderea acestuia pentru prejudiciile cauzate, în condiţiile art. 2475-2476 NCC.
5. Reglementarea opoziţiei la vânzare ridică şi problema de a şti dacă opoziţia poate fi exercitată şi anterior vânzării. Se are în vedere posibilitatea debitorului de a plăti, până la vânzarea bunului de către creditor, întreaga datorie, inclusiv cheltuielile făcute de creditor în vederea valorificării garanţiei, în această situaţie, creditorul fiind obligat să primească plata, să înceteze executarea silită şi să restituie bunul debitorului. Dacă este cazul, debitorul poate exercita opoziţia şi anterior notificării, solicitând încetarea executării pornite şi restituirea bunului. întrucât opoziţia vizează doar aspecte ce privesc vânzarea, atât timp cât creditorul nu a notificat şi debitorul nu a aflat despre modalitatea de vânzare aleasă de către creditor, exercitarea opoziţiei anterior notificării nu este posibilă, căci îi lipseşte obiectul. Debitorul trebuie să cunoască modalitatea de vânzare aleasă pentru a putea fi contestată prin opoziţia la vânzare (A. Ilie, op. cit., p. 119-120; A.M. Găină, op. cit., p. 339).
5. Datorită faptului că termenul limită de comunicare a notificării trebuie să fie situat în timp cu 15 zile înainte de data fixată pentru vânzare şi întrucât legiuitorul nu impune nicio limită de timp pentru primirea notificării şi având în vedere şi termenul de formulare a opoziţiei la executare, este posibil ca, până la momentul procesual al introducerii opoziţiei la executare, bunul să fie deja vândut.
6. Instanţa competentă să soluţioneze opoziţia la executare este judecătoria care a încuviinţat vânzarea bunului mobil ipotecat, astfel cum prevede art. 1811 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 79/2011. Textul menţionat reglementează un caz de competenţă atât materială, cât şi teritorială exclusivă a instanţei învestite cu soluţionarea opoziţiei la executare. Norma de competenţă anterior menţionată fiind imperativă, înseamnă că nu se poate deroga de la aceasta.
7. Sub aspect procedural, instanţa soluţionează opoziţia în termen de 5 zile, printr-o hotărâre ce poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. Aşadar, legiuitorul reglementează o singură cale de atac ce se poate exercita împotriva hotărârii pronunţate asupra opoziţiei la executare, şi anume apelul, ceea ce înseamnă că, faţă de expresia folosită de legiuitor, „numai", este exclusă orice altă cale de atac, astfel încât, după exercitarea apelului sau expirarea termenului de apel, hotărârea va deveni atât definitivă, cât şi irevocabilă, în condiţiile art. 377 alin. (2) pct. 5 CPC.
8. Apelul se soluţionează de urgenţă potrivit regulilor de la ordonanţa preşedinţială. Prin urmare, în aplicarea art. 581-582 CPC, apelul se soluţionează cu precădere şi cu citarea părţilor. Pronunţarea deciziei poate fi amânată cu cel mult 24 de ore, iar motivarea se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
9. Opoziţia la executare are efect suspensiv de drept al procedurii de vânzare, efect care durează până la soluţionarea definitivă a cauzei, adică până la soluţionarea apelului, de vreme ce hotărârea dată asupra opoziţiei la executare nu este definitivă, fiind susceptibilă de a fi atacată cu apel. în cazul respingerii opoziţiei, apelul nu îl opreşte pe creditor să treacă la valorificarea bunului. Aceasta înseamnă că efectul suspensiv de executare al opoziţiei se produce de plin drept până la data soluţionării definitive a acesteia numai în ipoteza admiterii opoziţiei, fiind, aşadar, supus condiţiei rezolutorii a nerespingerii în primă instanţă a opoziţiei. Per a contrario, în ipoteza respingerii opoziţiei, efectul suspensiv încetează la momentul pronunţării hotărârii de primă instanţă în ceea ce priveşte preluarea bunului, întorcându-se în timp, cu efect retroactiv. în acest sens, trebuie menţionate prevederile art. 222 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, referirea din cuprinsul Codului civil la hotărârea definitivă se va înţelege ca fiind făcută la hotărârea irevocabilă. Şi aceasta întrucât, în contextul în care noul Cod de procedură civilă - care nu mai operează cu noţiunea de „irevocabil" - nu a intrat în vigoare concomitent cu noul Cod civil, s-au produs anumite necorelări legislative, a căror remediere s-a realizat tranzitoriu prin dispoziţiile legii de punere în aplicare a Codului civil.
10. Creditorul ipotecar care a procedat la executarea ipotecii mobiliare fără a prelua bunul în prealabil, va putea să o facă şi pe perioada judecării opoziţiei.
11. Măsurile pe care le poate dispune instanţa prin hotărârea dată asupra opoziţiei la executare sunt: anularea actelor de executare efectuate de creditor cu nesocotirea dispoziţiilor legale; în ipoteza în care constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispoziţiilor legale, va stabili condiţiile şi regulile corespunzătoare de urmat şi va încuviinţa valorificarea bunului; desfiinţarea titlului executoriu; încetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a efectuat plata; restituirea bunului de către creditor.
12. Referitor la raportul dintre opoziţia la executare şi acţiunea în daune reglementată de art. 2475, apreciem că debitorul, care a fost notificat în termen, nu va mai putea invoca pe calea unei acţiuni în daune motivele pe care le putea invoca pe calea opoziţiei la vânzare, potrivit principiului electa una via non datur recursus ad alteram (în acelaşi sens, a se vedea şi R. Rizoiu, op. cit., p. 666).