Art. 2576 Noul cod civil Numele Persoana fizică Persoane

JURISPRUDENŢĂ

1. Articolul 18 CE se opune ca autorităţile unui stat membru, aplicând dreptul naţional, să refuze recunoaşterea numelui de familie al unui copil, astfel cum acesta a fost stabilit şi înregistrat într-un alt stat membru, în care acest copil - care, precum părinţii săi, nu are decât cetăţenia primului stat membru s-a născut şi locuieşte de la naştere (C.J.C.E., Hot. din 14.10.2008, Ştefan Grunkin şi Dorothee Regina Paul, C-353/06, JO C 313, 6.12.2008).

2. O normă de conflict potrivit căreia numele unei persoane trebuie stabilit în conformitate cu dreptul statului al cărui cetăţean

Citește mai mult

este persoana nu este în sine incompatibilă cu art. 12 CE, 17 CE şi 18 CE. Totuşi, orice astfel de normă trebuie să se aplice în aşa fel încât să respecte dreptul fiecărui cetăţean de liberă circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre. Acest drept nu este respectat dacă acest cetăţean a fost înregistrat cu un nume în conformitate cu legea aplicabilă de la locul naşterii, înainte de a fi necesar să îşi înregistreze numele în altă parte, iar ulterior a fost obligat să se înregistreze cu un nume diferit în alt stat membru. în consecinţă, la înregistrarea numelui unui cetăţean al Uniunii, autorităţile unui stat membru nu pot să refuze în mod automat recunoaşterea unui nume cu care a fost deja legal înregistrat în conformitate cu normele altui stat membru, cu excepţia cazului în care recunoaşterea ar contraveni unor motive imperative de interes public, care nu admit nicio excepţie (Concluziile Av. Gen. Sharpston din 24.04.2008, Ştefan Grunkin şi Dorothee Regina Paul, C-353/06, Culegere 2008).

3. Numele unei persoane este un element constitutiv al identităţii sale şi al vieţii sale private, a cărei protecţie este consacrată la art. 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi prin art. 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Deşi art. 8 din convenţie nu se referă în mod explicit la nume, numele unei persoane are legătură cu viaţa sa privată şi de familie din moment ce acesta reprezintă un mod de identificare a persoanei şi o legătură cu o anumită familie (C.J.U.E., Hot. din 22 dec. 2010, llonka Sayn-Wittgenstein/Landeshauptmann von Wien, C-208/09, JO C 63, 26.2.2011).

4. Articolul 12 primul paragraf CE, care interzice exercitarea unei discriminări pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate, trebuie interpretat în sensul că nu interzice unui stat membru să prevadă în legislaţie că prenumele sau numele de familie al unuia dintre resortisanţii săi pot fi înscrise în actele de stare civilă numai prin folosirea caracterelor limbii naţionale şi fără utilizarea semnelor diacritice, a ligaturilor sau a altor modificări grafice aduse literelor alfabetului latin care se folosesc în alte limbi. în schimb, articolul menţionat interzice urmarea unei astfel de practici în privinţa unui resortisant al unui alt stat membru. în contextul acţiunii principale, art. 18 alin. (1) CE, care prevede că orice cetăţean al Uniunii are dreptul de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru să prevadă în legislaţie că prenumele sau numele de familie al unui resortisant al unui alt stat membru sau că numele de soţ/de soţie pe care a ales să îl poarte unul dintre resortisanţii săi căsătoriţi cu un resortisant al unui alt stat membru poate fi înscris în actele de stare civilă numai prin folosirea caracterelor limbii naţionale. în schimb, articolul menţionat nu impune ca un stat membru să utilizeze semnele diacritice, ligaturile sau alte modificări grafice aduse literelor alfabetului latin care se folosesc în alte limbi (Concluziile Av. Gen. Jooskinen din 16.12.2010, Molgozota Runevii-Vardyn, tukasz Wordyn/Vilniaus miesto sovivaldybes odministracijo şi alţii, C-391/09, Culegere 2011).

5. Actele emise de o autoritate competentă străină şi care atestă o situaţie de fapt - respectiv schimbarea numelui şi a prenumelui persoanei fizice - dobândesc, prin apostilare, caracter jurisdicţional. Aceste acte care emană de la o autoritate competentă a statului Israel, respectiv Ministerul de Interne, apostilate de instanţa judecătorească din Haifa, nu sunt acte de stare civilă. Ele atestă o situaţie de fapt, respectiv schimbarea numelui şi a prenumelui reclamantului care a solicitat recunoaşterea lor, în vederea înscrierii prin menţiune pe marginea actului de naştere aflat la Primăria Municipiului Brăila, Oficiul stării civile. Articolul art. 166 din Legea nr. 105/1992 prevede, printre altele, că hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România dacă se referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate. Aşadar, în speţă, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 119/1996, iar O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice nu conţine dispoziţii exprese referitoare la înscrierea menţiunilor de schimbare a numelui de către o autoritate a unui stat străin în cazul persoanelor care şi-au menţinut cetăţenia română. Rezultă, deci, că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat (C.S.J., s. civ., dec. nr. 3074/2003, înŞ.-AI. Stănescu, Drept internaţional privat...). Notă. Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă a fost republicată în M. Of. nr. 743/2009.